Rebreanu - ION - Caracterizarea Anei

Personaj secundar, dinamic, unidimensional, realist, exponential.
Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizarea;
— caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.
Ana, fata instaritului Vasile Baciu, pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei existente tragice.

Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin, unele de o feminitate tulburatoare (Nadina din Rascoala, Otilia din Enigma Otiliei sau Doamna T. din Patul lui Procust), altele acre si frustrate (Aglae si Aurica din Enigma Otiliei, Lina din Concert din muzica de Bach), Ana, fata instaritul ui Vasile Baciu, pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei existente tragice.

Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat profilul moral si configuratia sufletului ei chinuit: cea de tanara femeie, indragostita profund de Ion, caruia ii incredinteaza cu generozitate viata, aceea de sotie, indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului, si aceea de mama, ipostaza care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita.

Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete, virtuti care intregesc un contur moral superior. Ea e harnica, supusa, rusinoasa, intr-un fel prototipul femeii de la tara. Raportarea se face, fireste, la epoca istorica descrisa in roman. Din punct de vedere fizic, Ana este insignifianta; pentru Ion ea e o fata „slabuta" si „uratica", mai ales in comparatie cu Florica, ai carei „obraji fragezi ca piersica" si „ochi albastri ca cerul de primavara" ii tulburasera sufletul flacaului. Lui George Bulbuc, flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere, , "Ana ii placea", lui nu i se parea urata, insa nici nu zicea ca-i „cine stie ce frumoasa".

Firava si fara personalitate, asa cum pare la inceput, covarsita de vointa lui Ion, imbatata de cuvintele si gesturile lui dragastoase, Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea ei. In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol, Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.

Nu numai Ion e un revoltat, incalcand normele colectivitatii; Ana insasi traieste aceeasi conditie, intrucat nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale din acea vreme de a accepta casatoria planuita de parinti, in care latura sentimentala nu are importanta. Autorul comenteaza: "Ana lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui [George Bulbuc, n.n.] de nevasta. Ea, fata cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau".