Prima lecție

În colţişorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărţi de joc, din hârtioare
Ea-şi face parcuri şi palate;

Vorbeşte, râde cu păpuşa…
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăţie nouă!

Păpuşa n-are nas, e cheală,
Ş-un braţ din umăr îi lipseşte,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ş-o iubeşte.

Stau şi mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Şi-i duce bunătăţi la gură
Cu linguriţa, ş-o îmbie:

Aşa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să creşti mare…
Apoi o şterge, o sărută
Şi-i pregăteşte de culcare:

Într-un pantof i-aşterne cârpe,
Îi face loc ş-o cuibăreşte:
Închide ochii şi fă nani.
Păpuşii nu-i e somn… scânceşte…

E răsfăţată, vrea să-i cânte,
Şi basme de-ale ei să-i spună…
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!

Să nu te-ncerci s-o iai în braţe,
Ori s-o săruţi, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-şi vede capul
De supărări, de griji, de casă…

Mă umflă râsul… ce drăguţă-i
În demnitatea ei de mamă!
Şi cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!…

Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Şi-ncep să-nşir ce pene are,
Cât de frumoasă e şi mică…

Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!…
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici…

Mă-ntorc. Cu ochii mari şi limpezi
Mă farmecă, linguşitoarea!
Ce cauţi, mamă de păpuşă,
Fudula mea de-adineoarea?

Se uită după păsărică,
Şi i se pare c-o şi vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea… nu crede.

Cerşind, mânuţele-şi întinde
Şi de genunchii mei s-agaţă…
De-ai şti tu păsărica asta
Ce adevăruri te învaţă!

(Taci, că doarme păpuşa!
MIMI)

Vlahuță Alexandru >> BIOGRAFIE

Vlahuță >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)