A fi cinstit

A fi cinstit nicicand nu e tarziu,
Si nu-i tarziu sa-ti aperi demnitatea,
Si nu-i tarziu sa-ti amintesti de frate,
Si sa nu uiti de mama si de tata.
Si nu-i tarziu sa mori, daca-i dovada
Intregii tale vieti, cat ai iubit,
Ca daca esti, tu esti ne-nlocuit
Cu nimeni altul, decat numai cu tine.
In graul tau flamand sa fii de paine,
Si apa care-o bei sa-ti tremure pe chip,
Iar sufletul sa-ti sufere in timp,
Sa nu lipsesti gandirea ta de neam.
C-asa se trece sangele si lutul
La orizontul prelungirii tale,
Ca apa care-si uita inceputul,
Curgand mereu cu valurile sale.