Trubadurul mincinos

Eu am, iubito, -n
Spania un castel.
Porțile lui sunt prinse-n căngi de aur
Și lângă fiecare stă un maur
Cu fes de-argint, cu scut și cu cercel.

Pe socluri mari și verzi dorm lei regești
Și prin alei se plimbă trist păunii,
Cadâne moi cu lungi și grele funii
Târăsc prin ierburi leneșe calești.

La geamuri, vergi albastre străjuiesc,
Și prin odăi, din amfore rotunde,
Un fum verzui dezbracă și ascunde
Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.

Castelul are turnuri fară preț
Și turnurile-n vârf au streșini care
Când strălucesc aprins în depărtare
Opresc în loc pe orice călăreț.

În zori de zi prin curți se joacă cerbi
Și prin fântâni se scaldă porumbițe,
Iar pomii încărcați cu flori și vițe
Se leagănă-n văzduh ca niste șerpi.

Nu pas de om se-aude prin alei
Ci pas duminical de antilopă,
Doar rozele tresar într-o sincopă
Când se presimte-n presuri mersul ei.

Într-un ungher cu blăni de jder pe jos
Piticii scunzi beau miere din magnolii.
Acolo eu primesc, pe perne. solii
Și sorb tutun din pipe lungi de os.

Acolo, la un gong, pe tăvi de-argint
Îmi vin fazani umpluți și fructe coapte
Și curge vinul negru zi și noapte
În cupele de crin și mărgărint.

Eu am, iubito, -n
Spania un castel
Și, dacă vrei, te fac stăpână-n el!