Ausonius

Ausonius, poet cu dulce nume
Pe cand erai magistru-n
Burdigala,
Soarele
Romei asfintea in lume,
Si barbarii isi incepeau navala.
Dar tu, cu stralucire slujind
Efemeridii,
Vorbeai in hexametrii de vinuri si de stridii.
Papirusuri cu stihuri strangeai in besactea
Si petrecand domoale zile
Descopereai apropieri subtile
Intre o roza tanara si-o stea.

Era un veac crepuscular acela
In care limpede cantai
Mosella
Si cei din urma dafini elini saditi la
Roma
isi raspandeau in versul tau aroma.
C-un fir pe care-l trag din stele

Poetii leaga vremile-ntre ele.
Sunt saisprezece veacuri de la tine :
Mai ard si-acum facliile latine.

Philippide >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)