Despre amor sau dragoste şi ură

Un strein prost într-o vreme în România viind,
Şi două-trei româneste ca să înveţe dorind,
Cătă şi îşi tocmi slugă din sate pe un român,
De calul lui să-ngrijească, fiind el tare bătrîn;
Ş-ntr-o zi sluga văzându-l neîncetând de oftat:
- Pentru ce oftezi, stăpâne? îndrăznind l-a întrebat.
Streinul oftând răspunse: - Ah, nu ştii tu, be Ivan,
Era să spunem la tine de mult, e! încă de an,
Este una Măriuţa, dincolo de Vladu-Lat,
Eu mult iubeşte la dânsa şi me ranit na ficat;
- Dar ea te iubeşte oare? l-a-ntrebat sluga cel prost.
El, oftând iar, îi răspunse: - Ama eu-ncolo n-a fost,
Tovaroş a spus la mine că este pre mult frumos,
Eu n-am văzut, dar văz poate, dacă este sănătos.

Pann >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)