Epoca

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,
Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.
Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitate
Să te faci apărătorul caselor de sănătate;
La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi
Şi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.
În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,
Şi o naţie mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,
Iar desigur niciodată dezmăţarea n-a domnit
Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit...
În tot locul predomneşte o sfruntare colosală...
Imoralul ia cuvântul şi-ţi vorbeşte de morală...
Cine crezi că ţi-e prieten ţi-e duşman neîmpăcat...
N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut şi un ingrat,
Cine crezi că e mai nobil e mai plin de laşitate...
Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate...
Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval
Ca lozincă să nu poarte: „Interesul personal".
Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie...
Ziaristica mai toată cuib nerod de mişelie.
Cei de sus îşi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,
Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-şi umple şi pe-a lor.
„Patria" e-n orice gură, „Pentru patrie" sunt toate...
Toţi voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.

Macedonski >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)