sau mîine. Un înger de pară
lîngă patul meu va veni :
scoală-te, nu zăbovi.
Îngere, lasă-mă pe pămînt.
Strînge-ţi aripile pline de vînt
şi priveşte :
totu-nfloreşte şi creşte.
Lasă-mă să-mi mai trec umbra pe-aici,
peste ape-n tremur şi potici,
Să culeg flori, să-mpletesc cununi...
Iată, nu cer multe minuni.
Ia o ramură şi prefă-o-n femeie,
Du-o-naintea dumnezeului tău să steie ;
ea va răspunde nevinovată
despre viaţa mea toată.
TREBUIE SĂ PLEC ASTĂ-SEARĂ poezie - de Magda Isanos