Pentru pace mă rog, pentru lucruri uitate
şi pentru oameni din singurătate.
Un cerc vrăjit se-nchide în jurul lor.
Si fruntea-ngheaţă, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.
Mă mai rog pentru sângele plin
de întuneric şi spaimă, sânge străin,
nicicând să nu fie vărsat pe pământ,
unde morții aproape ca florile sunt.
Din volumul "Cântarea munților", 1945