Ranit pan' la moarte, cu sabia-n mana
Fu hatmanul Arbure prins;
Ducandu-l departe la hoarda pagana,
Dispare tatarul invins.
Pe campul izbandei stau corturi intinse
Voinicii cu domnul lor band;
De hatmanul Arbure vorba se-ncinse:
Jelea fiecare pe rand!
Dar voda se scoala aprins de manie:
“Lasati bocituri de copii!
Vitezi ca si dansul avem noi o mie,
O mie si sute de mii!
Intreaga Moldova de hatmani e plina.
D-un chip, d-o faptura, d-un os!
Vazut-ati, la naiba, o muma romana
Sa creasca un fiu ticalos?
Atunci Romania se sterge din lume,
Cand tara-i din Pont in Carpati
In stare va fi sa-i insire anume
Pe cei ce-s nascuti imparati!”
“Asa sa traiesti!“ ii raspunde deodata,
Sosit p-un calut tataresc,
Un tanar cu frageda voce de fata
Vibrand dintr-un chip ingeresc.
E fiica lui Arbure, care-n bataie
Pe hatman l-a fost insotit,
Lucind printre cete ca luna balaie
Pe cerul de nori invalit.
Cand Magda vazuse pe falnicu-i tata
Cazut sub o droaie de rani,
Plapanda fecioara ca fiara turbata
Izbea si musca pe pagani.
Acuma l-a tarei serbare venita,
Ea zice: „si eu voi sa-nchin!
Adus-am cu mine o cupa cernita:
Turnati-mi intr-insa pelin!”
S-arunca p-o masa, plin inca de sange,
Un cap uricios de tatar:
“Cand tara-i ferice, nici Magda nu plange!
Voi bea... insa iata pahar!”
Magda lui Arbore
Hasdeu Bogdan Petriceicu >> BIOGRAFIE
- Detalii
- Categorie: Hașdeu B.P. - Toate poeziile