Când te vedeam demult, odinioară,
Cum dibuiai în trista-ţi promenadă,
Sărmane orb, cumplita ta corvadă
Simţeam că-n ochi o lacrimă-mi coboară...
Pupilele ursite să nu vadă
Pământul vechi cu vechea lui comoară,
Făceau atunci amarnic să mă doară
Întunecata orbilor baladă.
Azi când apari rătăcitor în lume,
Prin praf, prin râs, prin chiot şi prin glume,
Printr-echipaje vesele de gală...
Azi nu te plâng, căci nu ţi-e dat, ca mie,
Să vezi în drum sălbatica orgie
Din biata noastră ţară neutrală...
UNUI ORB poezie - de Octavian Goga