Piatra-Neamţ

Poate-ai rămas pe bancă să visezi
în toamnă
sufletul frunzelor care-a căzut
călcat de ploaie.
Poate-ai rămas aici, cu umbreluţa
să numeri prundul,
ori stropii tari de ploaie, ca atâtea
ciocuri de păsări.
Nici tu nu ştii ce vrei, nici tu nu ştii
în toamnă
poate-ai rămas pe bancă să visezi
prundul şi ploaia.
Poate-a crescut neliniştea în tine,
nici tu nu ştii
şi ţipă ploaia-n tine, ţipă toamna
ţipă neliniştea.
Cu fruntea-n mâini şi cotul pe genunchi
nu-ntoarce capul.
Toamna-i în tine ca-ntr-un porumbar
de ziuă.
Ascultă toamna! nu întoarce capul
şi nu privi.
Stau lângă tine şi tu nu mă vezi
pe bancă.