Dac-ai veni pe bancă cu-n roman
în mână,
surâsul tău m-ar căuta în parc
prin fila cărții.

Romanul tău, cu litere nemțești,
e Werther -
l-ai părăsit pe când își încărca
pistolul.

Surâsul tău mă caută ca-n râu
o undiță -
și vrăbii lângă tine slovenesc
romanul.

Sunt lângă tine și tu nu mă vezi -
sunt poate golul
în care te apleci, sunt, poate, golful
de liniște.

Sunt umbra ta culcată pe nisip -
sunt umbreluța
cu care scrii distrată pe nisip -
sunt muzica pe care-o iei de mână.

Sunt lângă tine și-mi încarc pistolul -
tu nu mă vezi;
continui fila unde l-ai lăsat
pe Werther.