Si a deschis menajeria la prânz.
Clovnul batea toba cu-n metatars
calarind pe zidul mortii un mânz.
Femeia-sarpe daruia clipe-amor
pe o jumatate de zâmbet perechea,
Gorila alba sarea într-un picior
aplecând spre susurul lumii urechea.
Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,
balerinele împart semne discrete la câini,
înteleptul papagal cânta la nai,
mascariciul tine planeta în mâini.
A început spectacolul exact la si-un sfert
ii ceva din evul nostru sonor,
dirijorul fanfarei clipeste incert
asurzit de afonul tambur-major.
Cupola circului era întesata
de peruci antice pe crestete noi,
echilibrista îngenunchia laudata
si asa s-a trecut la numarul doi:
balena calarea prin constelatii
putin nefiresc pe o roata tuta
pe ultimul rând stateau soldatii
ticluind un imn la muzicuta.
Zâmbind trist,mascariciul a tras cortina
si sandramaua ardea în flacari de vals
când m-am trezit si am aprins lumina
caravana pleca din orasul meu ars.
ULTIMUL SPECTACOL poezie - de George Filip