Cu trăsnetele lui ucigătoare,
Fără belșug si fără adăposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii
Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul,si zburam
Aripile din umeri le reteaza
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând,a câta parte?
Parintii mei, cugetatori,au curs
Prin iuresul plecarilor spre moarte;
Diana, tu si eu mai suntem vii
Sa nu rostesti acum nici un cuvânt
Ca ma trezesti si voi fi las,iubito
Si amândoi vom curge în pamânt
TULBURĂTORUL VIS poezie - de George Filip