A ieșit bufonul la iarbă
și sare și strigă pe sus,
de jur împrejurul său
numai câmpie și-a pus.
Cu mâna gesticulând prin aer,
repede-n vorbele lui; miteră
pune câte o virgulă
după fiece literă.
Se dă de-a tumba în aer,
maestru, fără pereche,
și se mușcă singur, pe sus,
de ceafă și de-o ureche.
Și îngenunche, și parcă recită,
și se răstoarnă, și încă sare,
și cade, și spune cuvinte, și cântă
pe iarba nemuritoare.