Logodna vietii mele cu ursita
S-a petrecut fara sa vreau, sa stiu.
Privighetoarea-si va canta dosita
Tristete, eu fatalul meu sicriu.
La ce-mi surade vestea de oracol,
Ca voi urzi al lumii rost in cant?
Tot sensul cantecului e spectacol
Si nu trezirea celor din mor mant.
De voi intinde simturilor cupa
Otrava cucutei tot va trai.
La ochi de-as duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic in clara zi.
Cine asteapta versurile simple
Mai mult decat al primaverii timp?
Si cine-si sparge propriile tample
Sa afle-n creieri mult visat Olimp?
Socot ca m-am uitat intr-o greseala:
In propria-mi gaoace ma inec.
Mai mult nici visul nu ma mai inseala
Si, impacat, ma simt grabit sa trec.
Retras in pace, cu un singur deget,
Un astru mai ferice-o sa-mi gasesc.
De voi gresi si-acolo n-am sa preget
De dragul de-a mai fi iar sa gresesc.
Prolog
Costenco Nicolae >> BIOGRAFIE
- Detalii
- Categorie: Costenco - Toate poeziile