Cântecul culorilor

Strune de harfă - razele - au melodia lor,
Culorile răsună îngânându-se
Asemeni stelelor, a căror plete revărsându-se
Trezesc luceferii de aur sunător.

Roșu, rămâne în adânc stăpânitor,
În slavă, vioriu și galben, fulgeră văpăile;
Tremur sfielnic ce întrece înălțimii căile
Albastru își îmbină tonul suitor.

Nu e culoare verdele, ci creștere pornită,
Cadență din nestăpânita valurilor veșnicie,
Nemărginire, mare năvălită

Fremătătoare, înverzire a primăverilor,
Rămâne fără cuprins în armonie,
Culorile cântând în arcul razelor.


traducere Adrian Maniu

Carmen Sylva >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)