Acoperită de rouă

Acoperită de rouă,
Ţară a frunzelor fragede,
Câte milenii încă
Nu vei obosi să te naşti?
Leagăn de nenorocire
Atât de frumos încât nimeni
Nu are timp să renunţe
La verdele tău cimitir,
Ţărână bogată în sare
Depusă din lacrimi pe care
Albii de râuri le duc
Şi le umplu cu peşti;
Şi plânsul îţi e roditor,
Mamă fără odihnă
Şi negândită, crescând
Mieii în oi spre jertfire,
Din morţi extrăgând ierburi vii
Şi din suferinţă iubire.
Pace şi linişte ţie,
Dăruitoare nebună,
Sub cerul de sânge uitat
Şi vânăt de frig, noapte bună.