Nu e nevoie să te uit
Pentru că imediat ce adorm tu nu mai exiști pentru mine
Nu e nevoie să te miști sau să gemi
Sau să bâzâi din tot șomoiogul celulelor tale
Pentru că imediat ce încep să adorm
Tu nici nu mai exiști pentru mine
Întoarce-te la buna ta coadă la roșii
Fii demnă bucuroasă cu prietenii distinsă în societate
Comportă-te ca și cum
Nu ai ști că de mâine doar cutremurul îți va mai ridica fusta
Și numai pământul aruncat cu lopata îți va întoarce o parte din ce-ai pierdut
Fii rezonabilă
Ai mâini atât de frumoase încât nici n-au început
Și nici n-au să înceapă vreodată
Ai buze de care n-o să știe buldozeristul gânduri de care nu auzise dulgherul
Și sâni de care nu va afla nici groparul
Cine te va primeni și spăla
Cine îți va împinge bănuțul în gură
Cine te va strecura în buzunarele mele
Unde este sufletul tău
Unde îmi este transpirația ta
A aburit geamul din fața magazinului Scala
Și-am să trimit un nebun să te întoarcă cu degetul
Până când n-ai să mai plictisești nici un geam
Pe mine m-ai plictisit
Ești doar o vegetație pitică a imaginației mele un grilaj
După care gafele mele privesc la tine ca la girafă
Ți-ai dat cu rochie cu cataif și cu carne
Dar imediat ce încep să adorm tu nu mai exiști pentru mine
Ești doar un semn pe care mi l-a făcut cineva
Care a băut o viață întreagă cu mine
Ești numai un gând al șosetelor mele doldora de picioarele mele
Ca un piept de șomer plin de cântece muncitorești
din volumul ”Te voi iubi pân' la sfârșitul patului” (1993)
Bănulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)