Se topeste in treacat ca neaua,
Ca neaua atinsa
De rasuflarea lui martie.
Privesti vulturii care zboara
In cercuri largi peste munti
Si simti cum toate aluneca
Din inima ta si dispar.
Dar iata vine iarna si din nou
Zapada reapare peste campuri
Si din toate clipele prin care ai trecut
Prind iar fiinta-n jurul tau si murmura.
Si ca fluxul pe plajele galbene
Iti creste-n suflet propriul tau trecut ...
Vai, cat de rau e atuncea sa nu ai pe nimeni aproape
Ca sa-ti pleci fruntea pe umarul lui.