Amurg marin

Urmele trupului nostru se văd imprimate
pe plajele galbene — urme prelungi ca tipare
de zei anodini — și târziu după ce-am părăsit
mângâierea nisipului, marea rămâne-ngânând
ondulația tandră a sânilor tăi, dansul
de seară cu forme sclipind în dantelă străvezie,
iar fumul repetă mereu respirația, șoaptele,
visul.
Singur întors în amurg,
tulbur liniștea gravă chemând zburătoarele
albe; o, păsări, veniți de departe, locul e cald —
veniți și dormiți-vă somnul în dulcea orbită
a dragostei noastre, în urmele-acestea prelungi,
o, păsări de mare cu somnul străveziu,
veniți și petreceți o noapte.