Pe drumul furnicilor si al orbetilor
Cu tâncii mintosi de mâna ma duc
Apoi coborâm sub padure
Acatati de radacinile lungi.
Stelele luminoase nu se mai vad
Acolo mai e un cer dedesubt
Fetele de departe ne ajung
Cu râsul lor de pahare ciocnite.
«Sa vie, sa vie
Mesterul de sicrie
Din luna de afara
Cu toiagul de ceara»
Cozile lor miros a tamâie si a vin
Ghiemul apelor se desfira mereu
Doamna cea moarta ne asteapta undeva,
Învelita în par pân-la glesne.
Călătorie
- Detalii
- Categorie: Alexianu - Toate poeziile