Imnul viţei de vie

De unde-ai fost adusa aici între paduri
Si ai ramas si te-ai deprins pe sate
Si te-ai întins si nu ti-ai dat ragaz
Si-acum esti stapâna peste toate

Te-ai apucat de dealuri te-ai catarat pe munti
Si spânzurat de-a valma pe fiecare casa
Si pe fântâni pe cumpene te-ai prins
Si-acum esti fecioara si mireasa

Te-ai oblojit în cel mai prost pamânt
La marginile asezarilor straina
Si te-ai luat la trânta cu-acest salbatec vânt
Si te-ai zbatut în stânca si tarâna

Pe drumurile Romei prin codri seculari
În Transilvanie desferecata
Ai tot sapat prin veacuri dedesubt
Pâna ramas-a Patria sub roata

În barba portilor te-ai încuibat
Cu vrejurile aspre descarnate
Si tot ai supt din lemn un legamânt
Pân-a crescut în jurul lui cetate

În spini si balarii samânta ta
A fost zvârlita si în piatra seaca
Si-n seceta si-n ger si-n câte sunt
Pe valea asta strâmba si saraca

Si asmutit-au câinii si te-au flocait
Si haiti de lupi în cete milioane
Doar te va smulge spaima de pe par
Cum stai si sângerezi între icoane

Si unde n-ai putut de-a binelea intra
Unde-a ramas urechea nepatrusa
Prea groasa funia s-a sumetit
Serpuitoarea devenit-a unsa

Si unde nici cârcelu-nrourat
N-a picurat samânta si ardoare
În miezul pâinii via s-a lucrat
Si-n loc de pas intra prin nascatoare

Si sa ramâi de-a pururea cu noi
Cu ugerele coapte priveghere
Cu barda-n grinzi ales-am fata ta
Patata-n luna noua de muiere

Când nu am stire de faptura ei
Din soare rup o raza purpurie
Si-o tot dezghioc cu unghia pe rând
Pân-a ramas columba-n sihastrie

Si teama mi-e întocmai sa ma uit
Frumoasa mea iubita si stapâna
Smirne si mir si vesnicii cuvânt
Revarsa torsul tau de-o saptamâna

Cât muntii roata hora i-ai cuprins
Si stapânesti si-n adâncimi de tara
Decât stejarii cerului senin
Tu esti mai blânda si mai milenara

Mi-ai plamadit pustiile la rând
Si mlastinile smulse din privire
Si-n inima ti-ai înaltat lacas
Sa ti-l hranesc prin sânge cu iubire