Cititor la Neamţ

Te păstrază cronica-n culori
Îmbunătăţit la-nfăţişare
Barba ca argintul lămurit
Şi obrazul pal de lumânare.

Fără pic de sânge pământiu
Şi pe buze nici o pătimire
Şi cuvântul când te-nvrednicea
Dobândeai viaţa-ntru slujire.

Ani de miezonoptici în priveghi
La lumina candelei domoale
Cu dulceaţa imnelor în grai
Sub icoana crucii monahale.

Clopotele-n turn între păduri
Peste văi şi dealuri legănate
Şi mereu răspund chemării lor
Turmele de jertfă de pe sate.

În sobor la Neamţu cufundat
Râu-adânc în neam la rădăcini
Te-a sorbit întreg poporul meu
Şi-a rămas în mână cu-o lumină.

Şi Moldova-n lacrimile ei
Te-a ţesut Paisie străine
Să nu poţi alege în pământ
Ţărna ta de cea care te ţine