Blajul

Două veacuri am supt aici ca prunc
Țâța lupoaicei mamei mele
Și pe obrazul dacului cărunt
Și-acum șiroaie lacrimile-acele

Pe dealurile-acestea țărănești
De suferințe roase și de toamne
Miroase încă-a vii împărătești
Și a litanii către tine Doamne

Crucea lui Iancu pe un deal crăpat
Din creștet sus până în temelie
Singură rămasă ca-ntr-un sat
În care încă morții mai învie

Aproape ștearsă-a fost de pe pământ
În dealul Hulii-abia se mai zărește
Dar libertatea tunetul ei sfânt
De-aici a fulgerat pe românește.