Iar stelele de vor pieri pe cer
Si amorti-vor umbrele-n tarâna
Si s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va ramâne
De va pieri credinta pe pamânt
Si fiece nadejde va apune
Si s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va ramâne
Lacustele pe cai de-or navali
Si-nrosi-vor apele-n fântâne
Si cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va ramâne
Iar mortii de vor învia
Si de-ar începe raiurile mâine
Si îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va ramâne
Ea singura în lume-i mai presus
De-mputinare si de devenire
Fara-nceput si fara de apus
Agapia, iubire din iubire
Pe-un râu în munti în inima Moldovei
Stramosii mei au picurat un schit
Si-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit
Si-au început cântarile în soapte
Si-mpodobirea cortului usor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Sa afle-aprinse candelele lor.
Sa nu-si zrobeasca blândele calcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsa muntii de tamâie
Si privegherea sfintelor chilii.
Si-n ctitorie-nsiruiti în strane
Sa tina paradisului de usi
Zugravii retinut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre parintii dusi
Agapia, iubirea va rămâne
- Detalii
- Categorie: Alexandru - Toate poeziile