15 mai 1848

Fraților, nădejde bună! fiți cu toți în veselie! 
Cerul însuși ocrotește scumpa noastră Românie! 
Azi e ziua de-nviere a românului popor, 
Care singur îşi urzește dulce, mândru viitor.

Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată; 
Priviţi soarele ce-aruncă o lumină înflăcărată; 
Priviţi vaile-nflorite, codrii, munţii înverziţi! 
Cerul, soarele, pământul astăzi sunt împodobiţi; 
Căci e ziua mult dorită, căci e zâna mult măreaţă, 
Unde falnic se ridică România îndrăzneaţă!

Fraţilor, nădejde bună! azi, sub cerul fără nori, 
Libertatea, România se-ntâlnesc pe câmpi de flori 
S-innoiesc în faţa lumei a lor vecinică-nfrăţire 
Dup-o lungă, dureroasă şi fatală despărţire.

Fraţilor, nădejde bună! Viitorul ce urziţi 
Va fi vrednic de trecutul a strămoşilor slăviţi! 
Bărbăţia şi unirea între voi de-acum domnească, 
Şi strigaţi în libertate: România să trăiască!

[ poezie din colecția Din periodice]