Expresionismul

Expresionismul (fr. expressionisme, germ. Expressionismus)
Termenul a apărut iniţial în Franţa în domeniul artelor plastice, de
unde a fost preluat ulterior de către manifestele mişcărilor literare din Germania. S-a afirmat în calitate de curent artistic şi literar între anii 1910 şi
1925 iniţial în Germania şi Austria, apoi în alte ţări europene. Fiind unul
din cele mai importante curente ale avangardei, el reprezintă o reacţie la
criza din preajma şi de după Primul Război Mondial.
Fundamentele teoretice ale expresionismului se constituie din filozofia lui Nietzsche şi psihanaliza lui Freud.
Trăsături:
- manifestă atitudine critică faţă de naturalism şi impresionism considerate forme de artă burgheză;
128
- declară libertatea absolută a conştiinţei sensibile, a spiritului uman
care nu pot fi înăbuşite de tehnocraţie, război, alţi factori depersonalizatori
ai omului;
- face apel la salvarea valenţelor sufleteşti ale omului, promovarea
omului „pur”, sensibil, la căutarea şi ilustrarea relaţiilor transcendente între
om şi univers, om şi divinitate – valoare supremă;
- consideră arta o modalitate de exteriorizare a fiinţei profunde, a
esenţei omului, a menirii sale;
- revine la lumea misterelor ancestrale, la mit, la trecut, la legendă,
considerate surse primare de teme, conflicte, subiecte;
- îndeamnă la cultivarea intuiţiei şi caută posibilitatea cunoaşterii
prin apel la psihanaliză şi sondarea subconştientului.
Specii preferenţiale: piesa mitologică, drama de idei, meditaţia,
pastelul cu valoare filosofică ş. a.
Teme specifice: neliniştea metafizică, ţipătul, disperarea, viziunea
eschatologică, golul, absenţa, neantul, moartea, disoluţia eului.
Categorii estetice: fantasticul, macabrul, urîtul, grotescul.
Limbajul: exploziv, violent, şocant, plin de vitalitate, patos.
Particularităţi ale stilului: apel frecvent la simbol, utilizarea sintagmelor metaforice inedite, prezenţa invocaţiilor şi a interogaţiilor retorice, a laitmotivului etc.
Reprezentanţi (literatura universală): Gottfried Benn, Georg Trakl,
Georg Heym, Reinhard Sorge, Bertold Brecht ş. a.
Reprezentanţi (literatura română): L. Blaga (în poezie, în teatru: Meşterul Manole, Zamolxe, Tulburarea apelor, Arca lui Noe), I. Barbu (Riga
Crypto şi Iapona Enigel), elemente expresioniste se atestă şi la V. Voiculescu, A. Maniu, A. Cotruş, I. Vinea, T. Arghezi ş. a.