Proba E. a)
Probă scrisă la limba şi literatura română
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
A mele visuri risipite!
Ce-mi umplu inima de jale,
Le văd în frunzele pălite
Și-n pustiirea de pe vale.
De-a pururi sta-vor troienite,
Sub vremea ce s-așterne-n pale*,
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale!
Copac, când zile fericite
Îți vor întoarce iar în cale
Podoaba ramurilor tale,
În noapte-or sta mai adâncite
A mele visuri risipite!
Al. Vlahuță, ”A mele visuri...”
*pale – straturi
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
A mele visuri risipite!
Ce-mi umplu inima de jale,
Le văd în frunzele pălite
Și-n pustiirea de pe vale.
De-a pururi sta-vor troienite,
Sub vremea ce s-așterne-n pale*,
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale!
Copac, când zile fericite
Îți vor întoarce iar în cale
Podoaba ramurilor tale,
În noapte-or sta mai adâncite
A mele visuri risipite!
Al. Vlahuță, ”A mele visuri...”
*pale – straturi
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Rezolvare Subiectul 2, BAC Română 2023:
Poezia care vorbește despre trecerea ireversibilă a timpului face o comparație între om și natură – urmând tradiția literaturii populare. Așa cum reiese adesea și din compozițiile folclorice, toamna, semn al morții naturii sugerat prin metafora „pustiirea de pe vale” sau epitetul „frunzele pălite”, e sinonimă cu sfârșitul vieții omenești. Epitetul „vise risipite”, care se repetă în fiecare strofă, sugerează, poate, bătrânețea, când omul își pierde iluziile tinereții, formulate de obicei sub forma viselor. Exclamațiile retorice precum și arhaismul „jale” – o altă sugestie a inspirației folclorice – redau amărăciunea omului care și-a pierdut iluziile tinereții. În sfârșit, personificarea copacului din ultima strofă subliniază efemeritatea omului în comparație cu puterea naturii de a se regenera în fiecare an. Adresarea directă amintește, încă o dată, de specificul doinelor, în timp ce „noaptea” – metaforă a morții, și imaginea vizuală a „vremii ce se-așterne-n pale” conturează o imagine aproape concretă a trecerii ireversibile a timpului.
Altă variantă de răspuns:
În acest poem, ideea poetică se concentrează asupra regretului autorului pentru visurile pierdute și risipite, sentiment ce îi umple inima de jale. Mijloacele artistice utilizate, precum repetiția versului inițial și folosirea unor imagini vizuale puternice (frunzele pălite, pustiirea de pe vale), sporesc intensitatea emoțională a poeziei și contribuie la conturarea trăirilor profunde ale poetului. Prin compararea visurilor cu frunzele căzute și prin descrierea lor ca fiind troienite sub trecerea timpului, se subliniază ideea de efemeritate și tristețe, conferind poeziei o atmosferă melancolică.