Proba E. a)
Probă scrisă la limba şi literatura română
SUBIECTUL I (50 de puncte)
Citeşte următorul fragment:
Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și jumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de schimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului, fiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul învinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.
Eminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în puterea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile copilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din bucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să
întrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de trăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo, scoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el împreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,
pentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta va fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele era om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea, Creangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.
„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]
În 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu pe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă peste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și după aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.
„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil înlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din această pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de când își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.
Nici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de care nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el totodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă, Creangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să se întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.
G. Călinescu, ”Ion Creangă. Viața și opera”
*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților
*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu
*debitant – proprietar al unei tutungerii
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței de bună seamă. (6 puncte)
2. Menționează două dintre sursele de venit ale lui Ion Creangă, utilizând informaţiile din textul dat. (6 puncte)
3. Precizează o posibilă semnificație a curcubeului pentru Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. (6 puncte)
4. Explică un motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț. (6 puncte)
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Creangă, aşa cum reiese din textul dat. (6 puncte)
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă oamenii trebuie sau nu să exprime recunoștință față de școlile în care au fost formați, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Ion Creangă. Viața și opera de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. (20 de puncte)
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; (14 puncte)
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. (6 puncte)
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Citeşte următorul fragment:
Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și jumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de schimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului, fiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul învinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.
Eminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în puterea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile copilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din bucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să
întrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de trăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo, scoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el împreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,
pentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta va fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele era om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea, Creangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.
„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]
În 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu pe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă peste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și după aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.
„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil înlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din această pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de când își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.
Nici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de care nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el totodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă, Creangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să se întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.
G. Călinescu, ”Ion Creangă. Viața și opera”
*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților
*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu
*debitant – proprietar al unei tutungerii
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței de bună seamă. (6 puncte)
2. Menționează două dintre sursele de venit ale lui Ion Creangă, utilizând informaţiile din textul dat. (6 puncte)
3. Precizează o posibilă semnificație a curcubeului pentru Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. (6 puncte)
4. Explică un motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț. (6 puncte)
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Creangă, aşa cum reiese din textul dat. (6 puncte)
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă oamenii trebuie sau nu să exprime recunoștință față de școlile în care au fost formați, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Ion Creangă. Viața și opera de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. (20 de puncte)
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; (14 puncte)
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. (6 puncte)
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Rezolvare Subiectul 1, BAC Română 2023:
A.
1. Secvența „de bună seamă” are sensul de „cu siguranță”, „desigur”.
2. Două dintre sursele de venit ale lui Ion Creangă sunt: practicarea comerțului și activitatea de institutor. Creangă avea venituri din vânzarea abecedarului al cărui autor era – abecedarul fiind, în 1887, la cea de-a douăzeci și una ediție. De asemenea, avea un magazin de tutun și deținea și o tipografie împreună cu asociatul său, I.S. Ionescu.
3. Fiind bolnav și îngrijorat, în același timp, de soarta prietenului său, Creangă vede în două rânduri câte un curcubeu despre care crede că ar fi un semn de îmbunătățire a situației și o speranță, așa cum reiese din secvențele: „semn, poate, pentru el, de schimbări în bine” și „un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare”.
4. Simțind că nu mai are mult de trăit, Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț pentru a-și revedea rudele, precum și pentru a vizita din nou locurile natale.
5. Deși este „trist și descurajat”, după cum el însuși mărturisește, Creangă se dovedește a fi un bun prieten, care își susține și își încurajează unchiul, pe bătrânul preot Gheorghe. Creangă îl îndeamnă pe bătrânul său unchi bolnav să meargă la băi la Slănic, chiar dacă el însuși nu mai credea în puterea vindecătoare a apelor de acolo. Știe însă cât de importantă este atitudinea încrezătoare și, generos, îi dă speranță și încredere părintelui Gheorghe.
B.
Textul argumentativ propune un subiect spinos zilele acestea. Exprimarea recunoștinței față de școlile în care am fost formați este o chestiune complexă și subiectivă. Pe de o parte, oamenii pot simți că au primit o educație valoroasă și că au fost ghidați spre cunoaștere și dezvoltare personală. Fragmentul din volumul "Ion Creangă. Viața și opera" de G. Călinescu ilustrează cu măiestrie modul în care scriitorul a perceput școala și profesorii săi, exprimându-și recunoștința pentru modul în care aceștia l-au influențat.
Experiența personală și culturală poate juca, de asemenea, un rol esențial în evaluarea acestei recunoștințe. Dacă școala a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării noastre intelectuale, sociale și emoționale, putem simți un sentiment profund de recunoștință față de instituția și profesorii care ne-au ghidat în această călătorie a cunoașterii.
Pe de altă parte, există și situații în care oamenii nu simt că școlile în care au fost formați le-au oferit o educație satisfăcătoare sau că au fost tratate corespunzător. În astfel de cazuri, exprimarea recunoștinței poate fi dificilă sau chiar inadecvată.
În final, exprimarea recunoștinței față de școlile în care am fost formați poate fi privită ca o formă de recunoaștere a contribuției acestora la formarea noastră ca indivizi. Cu toate acestea, modul în care oamenii percep școlile și educația pe care au primit-o poate varia în funcție de experiențele și percepțiile individuale. În cele din urmă, fiecare persoană poate decide singură dacă și cum să exprime recunoștința față de școlile care au influențat în mod semnificativ parcursul său de viață.