Proba E. a)
Probă scrisă la limba şi literatura română
SUBIECTUL I (50 de puncte)
Citeşte următorul fragment:
Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale Universității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.
Casa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se – nu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la dispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de
funcționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.
Multă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință rezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din acelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.
Și nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic, sub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia aceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.
Când una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se ridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile de lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse
sta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!
Îndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în liniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.
Cât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care puține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.
Și vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți că acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în tot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.
Și, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea lor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.
Când cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de suverană: „Să trăiască România tânără!”.
Nicolae Iorga, ”Doamna Elena Cuza”, în volumul ”Oameni cari au fost”
*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza
*adresă de omagiu – scrisoare omagială
*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili
*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței de față. 6 puncte
2. Menționează scopul cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte
3. Precizează o reacție a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț, după revenirea în țară. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Elenei Cuza, aşa cum reiese din textul dat. 6 puncte
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirea cu o personalitate (istorică, socială, culturală etc.) produce sau nu emoție, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul ”Doamna Elena Cuza” de Nicolae Iorga, cât și la experiența personală sau culturală. (20 de puncte)
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Citeşte următorul fragment:
Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale Universității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.
Casa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se – nu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la dispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de
funcționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.
Multă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință rezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din acelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.
Și nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic, sub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia aceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.
Când una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se ridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile de lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse
sta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!
Îndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în liniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.
Cât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care puține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.
Și vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți că acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în tot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.
Și, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea lor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.
Când cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de suverană: „Să trăiască România tânără!”.
Nicolae Iorga, ”Doamna Elena Cuza”, în volumul ”Oameni cari au fost”
*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza
*adresă de omagiu – scrisoare omagială
*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili
*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței de față. 6 puncte
2. Menționează scopul cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte
3. Precizează o reacție a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț, după revenirea în țară. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Elenei Cuza, aşa cum reiese din textul dat. 6 puncte
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirea cu o personalitate (istorică, socială, culturală etc.) produce sau nu emoție, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul ”Doamna Elena Cuza” de Nicolae Iorga, cât și la experiența personală sau culturală. (20 de puncte)
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Rezolvare Subiectul 1, BAC Română 2022:
A.
1. În text, „de față” înseamnă „prezenți”.
2. Studentele o vizitează pe Elena Cuza pentru a-i aduce un omagiu din partea colegelor acestora.
3. Când aude numele soțului ei, Elena Cuza plânge: „Cât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea [...] o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea încă să plângă pentru dânsul.”.
4. După plecarea din țară, Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț fiindcă îi dăruise lui Theodor Rosetti casa ei. La Piatra-Neamț, era găzduită de către o familie înstărită.
5. Din textul dat reiese faptul că o trăsătură morală a Elenei Cuza este loialitatea. La o vârstă destul de înaintată, femeia avea o ținută demnă, distinsă, în ciuda slăbiciunii sale fizice, iar respectul pentru principiile după care soțul ei guvernase era vizibil. La fel de evidentă era și dragostea pe care i-o purta încă, deși ...
B.
Întâlnirea cu o personalitate istorică, socială sau culturală poate fi o experiență profundă și emoționantă, care lasă o amprentă puternică asupra noastră. Fragmentul din textul "Doamna Elena Cuza" de Nicolae Iorga ne dezvăluie o astfel de întâlnire, în care autorul este profund impresionat de prezența acestei remarcabile doamne.
Pe de o parte, întâlnirea cu o personalitate de seamă poate produce emoții puternice, generate de respectul și admirația pentru realizările și contribuțiile acestora la societate. În fragmentul prezentat, Nicolae Iorga ne transmite admirația sa pentru Doamna Elena Cuza, subliniind că "o simțire dulce și caldă trece și prin sufletul celor ce o văd, născută din figura ei și din cuvintele rostite." Acest pasaj sugerează că întâlnirea cu o personalitate excepțională poate stimula emoții pozitive, de reverență și inspirație.
Pe de altă parte, întâlnirea cu o personalitate poate provoca și emoții amestecate, cum ar fi teama sau anxietatea. De multe ori, prezența unei figuri de talie istorică sau culturală poate induce o stare de neliniște, generată de dorința de a face o impresie bună sau de a nu dezamăgi. În ciuda admirției și respectului, experiența poate fi copleșitoare, iar emoțiile pot varia în funcție de contextul întâlnirii și de personalitatea fiecărui individ.
Experiența personală sau culturală poate amplifica aceste emoții. Cei care au fost în prezența unor personalități remarcabile pot confirma că întâlnirea cu aceștia a fost o experiență puternică și memorabilă, în timp ce cei care au auzit povești despre acești oameni notabili pot dezvolta un amestec de curiozitate și fascinație, pregătindu-se pentru un potențial impact emoțional.
În concluzie, întâlnirea cu o personalitate remarcabilă poate provoca emoții puternice, pozitive sau amestecate, în funcție de context și de experiența fiecăruia. Admirarea, respectul și inspirația pot fi stârnite de realizările acestor personalități, dar și teama sau anxietatea pot fi resimțite în prezența lor. În esență, experiența întâlnirii cu o astfel de personalitate reprezintă o călătorie emoțională și cognitivă, care poate lăsa o amprentă puternică asupra fiecărui individ.