Narațiunea (lat. narratio – „relatare, istorisire, înşiruire”).
Narațiunea definiție
Mod de expunere fundamental pentru GENUL EPIC, care, prin intermediul unui narator, relatează într-o anumită succesiune acţiunile, evenimentele, întîmplările în care este implicat unul sau mai multe personaje.
Este baza speciilor Epice - schița, nuvela, povestirea, romanul, reportajul.
Sporadic, poate fi întâlnită și în genul Dramatic - pentru a prezenta evenimente care au loc în afara spațiului scenic.
În operele Lirice - are valoare simbolică.
Această manieră interacționează în textele literare cu alte moduri de expunere (descrierea, monologul, dialogul).
Ordinea și gradația momentelor narate sunt puse în evidență prin indicațiile temporale și spațiale propuse de narator.
Exemple: Narațiunea - după Tipurile întâlnite:
1. În funcție de atitudinea naratorului:
a) subiectivă (se centrează pe confesiune, pe utilizarea verbului la persoana I, în acest tip de naraţiune funcţia naratorului şi a personajului se cumulează) ex.: Maitreyi de M. Eliade, Amintiri din copilărie de I. Creangă, Cel mai iubit dintre pămînteni de M. Preda;
b) obiectivă (se bazează pe observaţie, pe utilizarea verbului la persoana a III-a, presupune detaşarea autorului ca narator) – ex.: Moromeţii de M. Preda, Răscoala de L. Rebreanu, O sută de ani de zile la porţile Orientului de I. Groşan.
2. În funcție de structură:
a) simplă (lineară, se axează pe un singur conflict, are un singur fir narativ, central) – ex.: Sania de I. Druţă, Ciuleandra de L. Rebreanu, Moara cu noroc de I. Slavici.
b) complexă (ramificată, bazată pe interferenţa conflictelor) – ex.:Patul lui Procust de C. Petrescu, Maiestrul şi Margarita de M. Bulgakov, Povestea cu cocoşul roşu de V. Vasilache etc.
3. În funcție de formă:
a) în proză – ex.: Neamul Şoimăreştilor de M. Sadoveanu, Vizită de I. L. Caragiale, Zbor frânt de V. Beşleagă, Bietul Ioanide de G. Călinescu, În vreme de război de I. L. Caragiale;
b) în versuri – ex.: Miorița, Dan, căpitan de plai de V. Alecsandri, Dumbrava roșie de V. Alecsandri, Odiseea de Homer, Ţiganiada de I. Budai Deleanu, Levantul de M. Cărtărescu.
II. Naraţiune identificată cu un text în proză. Odată cu structuralismul, se dezvoltă o ştiinţă a naraţiunii numită naratologie care operează cu o serie de categorii: enunţ, enunţare, poveste, categoria timpului, categoria modului, categoria aspectului etc.