Dialogul (fr. dialogue, lat. lit. dialogus – „vorbire cu”).


Dialogul definiție

Mod de expunere care se rezumă la o discuție sau schimb de replici dintre două sau mai multe personaje într-o narațiune, în opera dramatică și, cu titlu de excepție, în speciile lirice. 

Dialogul este o modalitate de a defini relațiile dintre personaje, de a exprima reacția lor mentală și afectivă în raport cu o anumită situație. Este cel mai eficient mijloc de caracterizare și autocaracterizare a personajelor.

Se atestă trei tipuri de participanţi la dialog:

  • locutorul (emiţătorul),
  • interlocutorul (destinatarul) şi
  • alocutorul (adresantul mesajului, indiferent de prezența sau absența lui în dialog)

Exemple: Dialog

În funcție de tipul textului în care este utilizat, dialogul are predestinări speciale:
- în textul liric, are funcții simbolice și, de obicei, personifică elementele naturii (ex.: Șah de Marin Sorescu, Replici de Mihai Eminescu);
- în textul narativ, este supus narațiunii propriu-zise, oferind textului vioiciune și oralitate (ex.: Povestea cu cocoşul roșu de Vasile Vasilache, Răscoala de Liviu Rebreanu);
- în textul dramatic, servește drept schemă compozițională exclusivă, fiind o caracteristică dominantă a acestuia (ex.: Cântăreața cheală de Eugéne Ionesco, Angajare de clovn de Matei Vişniec).