Sadoveanu - BALTAGUL - Caracterizarea lui Gheorghiță

Gheorghita este unul dintre personajele secundare ale romanului "Baltagul".

El este fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan, unul din cei '' sapte prunci pe care ii binecuvantase Dumnezeu '' si din care le ramasesera doar doi. El era mult indragit de mama, care il ocrotea si-l apara ori de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea.

El purta '' numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan '', caruia-i mostenise nu numai numele , dar si multe dintre insusiri.

La cei 17 ani ai sai, era un faclau sprancenat si avea ochii caprui ai Vitoriei. Avea un zambet frumos de fata si abia '' incepe sa-i infireze mustacioara ''. Dupa datina oierilor de la munte, purta un chimir nou si o '' bondita inflorita '', pe care, vorbind, o desface ca '' sa-si cufunde palmele in chimir ''

In ca de 17 ani el este deja initiat in viata de pastor intrucat coborase cu ciobanii , cu oile, cu asinii si cu dulaii la iernat. Ager la minte, stiutor de carte, baiatul ii comunica mamei sale despre intarziera lui Nechifor Lipan. Scrisoarea lui evidentiaza totodata dorul, sensibilitatea, respectul fiului si credinta in Dumnezeu : ” iar oile sunt bine sanatoase si noi, din mila lui Dumnezeu, asemenea, si vremea-i inca buna, si mi-e dor de casa. Sarut mana mama, sarut mana tata ”.

Auins la adolescenta si fiind o fire sensibila si meditativa, Gheorghita isi aminteste nostalgic de copilaria lipsita de griji si petrecuta in mijlocul naturii, cu turmele si in tovarasia povestirilor. El a fost stapanul naturii al care-i glas la inteles.” paraul cu balboane au fost ale lui. Potecile de zmeura si mai sus de afine.  le aduce aminte mirosul de fag, in care pluteau vara si copilaria.

Acum, pus in fata altor realitati, baiatul cugeta dureros, trist si desnadajnuit la trecerea varstei fericite a copilariei : Cum se risipeste mireazma in ger, asa s-au dus toate. Acum a intrat la slujba grea si la necaz .

Gheorghita trece de la starea de inocenta a copilariei la maturitate ; alaturandu-se mamei sale in tentativa acesteia de a-l gasi si de a-l pedepsi pe asasinul tatalui sau.

Initial nu-si da seama, nu intelege intentiile mamai sale ascunse sub vorbe mestesugite ( Nu te uita urat, Gheorghita, ca pentru tine d-aci inainte incepe a rasari soarele  ) si de aceea se intreaba :(  Ce-ar fii vrand sa spuie ) ? constatand doar cu o nemarginita admiratie si uimire ca Vitoria stie sa chiceasca gandurile omului.  Mama sa trebuie sa fie fermecatoare ; cunoaste gandul omului .

Cu aceeasi uimire, dar si cu teama, observa ca mama lui s-a schimbat : ‘’se uita numai de suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”. Crescut in spiritul traditiei si al respectului pentru parinti, Gheorghita nu indrazneste sa-si contrazica mama, acceptand, cu oarecare indoiala, sa mearga singur in cautarea lui Nechifor Lipan : ‘’ M-oi duce, raspunse Gheorghita cu indoiala. Se poate sa i se fi intamplat ceva : M-oi duce duce daca spui ; dar e bine sa-mi arati ce si cum, ca sa stiu ce sa fac . Prin unele dintre insusirile sale aminteste de personaje baladelor noastre populare , fiind infatisat intr-o aura legendara , ca un adevarat erou popular , insumand calitatile categoriei tipologice din care face parte.