Petrescu, PATUL LUI PROCUST – Caracterizarea lui Fred Vasilescu

Fred Vasilescu

- personaj de roman modem de analiza psihologica, subiectiv si realist -
- personaj realist modern -
- intelectual lucid -


Fred Vasilescu este fiul lui Tanase Lumanararu, industriasul multimilionar asociat in diferite afaceri cu politicianul liberal Nae Gheorghidiu (personaje conturate in romanul "Ultima noapte de . dragoste, intaia noapte de razboi") si definit de Pompiliu Constantinescu ca fiind "un fel de intersectie a tuturor celorlalte personaje".
    Ca personaj realist-modern, Fred recompune - prin memorie afectiva - viata celorlalte personaje, a Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum si imaginea sociala, politica si economica a Romaniei interbelice, prin prezentarea manifestarilor politicianului Nae Gheorghidiu si a omului de afaceri Tanase Vasilescu, zis Lumanararu (porecla ce provine de la prima sa afacere, o pravalie de lumanari).
Intamplarile relatate in jurnalul lui Fred Vasilescu incep intr-o dupa-amiaza calduroasa de august (perspectiva temporala), iar spatiul real este patul Emiliei Rachitaru, o semiprostituata cu pretentii de artista, careia tanarul ii face o vizita. Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educatie aleasa, diplomat si aviator, ceea ce-l motiveaza ca personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster).         Emilia incearca sa-l impresioneze povestindu-i despre unul, Ladima, "care m-a iubit ingrozitor, saracul" si care murise acum trei luni. Ea ii da sa citeasca scrisorile de dragoste pe care ziaristul i le trimisese in ultimii doi ani. Fred Vasilescu parcurge, pe rand si in ordine, fiecare scrisoare din teancul legat cu funda roz. Autorul romanului insista, in notele de subsol, ca Fred sa-si exprime in scris impresiile care 1-au marcat profund in urma citirii scrisorilor de dragoste ale lui George Demetru Ladima adresate Emiliei, precum si propriile marturii in legatura cu iubirea pentru doamna TV, acesta intuind in tanarul monden "un soi de loialitate si delicatete, de sinceritate a vietii".

Portretul fizic este conturat in mod direct abia in epilogul al II-lea din finalul romanului, cu prilejul mortii impresionante a pilotului, cand nu mai ramasese nimic din "tanarul blond, cu obrazul limpede, cu trasaturi regulate si evidente ca un cap de statuie greceasca, doar cu fruntea putin cam boltita deasupra ochilor verzi adanci", al carui "corp vanjos" avusese "miscari mladioase de haiduc tanar, afemeiat si ganditor".
Portretul moral se fundamenteaza, indirect, pe imbinarea subtila dintre esenta si aparenta, dintre profunzimea spirituala si o mediocritate afisata, fiul milionarului parand sa nu aiba alte preocupari decat sportul, moda, chefurile si femeile, dar fund, in fondul sau, un tanar sensibil, inteligent si serios.
    Sub aparenta unui tanar superficial, pe care "banda" il considera valoros pentru ca era plin de bani, boem, snob si prost, Fred este un intelectual lucid, introvertit, inteligent, ale carui sondari interioare dezvaluie "acea vibratie melodioasa, calma, pe care o au toti oamenii, fruntasi adevarati in activitatea lor, orisicare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans modern, destin de Don Juan sau box". Cu o bogata experienta de viata, lost diplomat, pilot ambitios, sportiv talentat, cu succese rasunatoare la femei, Fred considera ca trebuie sa traiasca in mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experienta traita constituind un adevarat "memoriu de cariera": "Toate le-am facut in viata si tot ce mi-a starnit amorul-propriu e trecut in activitatea mea ca intr-un memoriu de cariera". El isi ascunde adevarata natura spirituals, intrucat, in esenta, contrasteaza flagrant cu mediul inconjurator, cu lumea superficiala al carei stil l-a adoptat, prefacandu-se ca apartine societatii mondene, meschine si dominate de parvenitism.
    Incadrandu-se perfect in tipul personajului camilpetrescian si modern, Fred Vasilescu este intelectualul lucid, autoanalitic, hipersensibil, asemenea lui Ladima si Gheorghidiu. Cu toate ca este indragostit total si definitiv de doamna T., Fred o evita, fiind capabil sa paraseasca o femeie care-i este superioara, probabil din cauza aceluiasi orgoliu ce individualizeaza personajele lui Camil Petrescu: "Sacrifica definitiv pasiunea pe altarul vanitapi: in loc sa se piarda pe sine, prefera s-o piarda pe ea. [...] Fred n-a vrut sa devina sclavul erotic al doamnei T." (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe").
    Dragostea pentru doamna T. ramane o enigma, iar moartea lui in accidentul de avion poate fi si o sinucidere, motivul fiind ascuns cu grija, ca si in cazul lui Ladima. Ambele destine, al lui Ladima si al lui Fred, sunt dramatice prin intensitatea iubirii, desi una reprezinta imaginea rasturnata a celeilalte: Ladima trebuie sa-si diminueze capacitatea spirituala, sa coboare la nivelul vulgaritalii Emiliei, Fred, dimpotriva, simte ca este sub iubirea superioard a doamnei T., temandu-se ca n-ar putea da atat de multa dragoste cata i se cere. Legatura celor doua destine este intamplatoare, prin scrisorile lui Ladima, pe care Fred le citeste cutremurat, intelegand dincolo de cuvinte tragedia prietenului sau, cu care, de altminteri, comunicase printr-tin flux spiritual, dincolo de ratiune: "Era singurul pe lume caruia i-as fi incredintat taina, pe care n-o stiu nici parintii mei, faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug de-o femeie iubita. Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-ar fi usurat poate ca filtrarea sangelui".
    Reactia lui de a fura scrisorile lui Ladima, care, chiar dupa moartea acestuia, l-ar fi putut compromite, este determinata de simtul onoarei de a pastra secretul rusinos al omului pe care-l cunoscuse demn si incapabil de compromisuri, inflexibil.

Personalitatea lui Fred Vasilescu se mentine enigmatica, sfarsitul sau penduland intre accident de avion si sinucidere. El moare brusc, a doua zi dupa predarea caietelor in care confesiunile lui sunt o permanenta autointrospectie, ca si cand scrisul  l-ar fi ajutat sa se izbaveasca de suferinta prin analiza lucida a "cancerului" vietii lui, iubirea. Taina iubirii lui reintra, prin moartea eroului, in circuitul marilor taine ale Universului: "Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea universala fara niciun moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea fluviului", fraza care incheie romanul, ca o concluzie ideatica sugestiva pentru conceptia estetica a lui Camil Petrescu.

Modernismul romanului e definit de subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de identificarea deplinaa timpului subiectiv cu eel obiectiv, de faptul ca personajele sunt in acelasi timp si naratori.