Petrescu - PATUL LUI PROCUST - Comentariu

”Patul lui Procust” este un roman expresionist, construit pe voci ideologice, având ca temă problema intelectualului, dar şi realitatea socialistorică românească de la începutul secolului al XX-lea.

Ideea este aceea a incompatibilităţii dintre viaţa socială şi viaţa interioară a intelectualului. Subiectul este luat din realitatea social-istorică şi este impregnat de simboluri.

Titlul romanului este încărcat de semnificaţii mitice, fiindcă uriaşul care închide drumul spre Atena, spre înţelepciune, spre cunoaştere şi este ucis de eroul eliberator, semizeul, Tezeu, este însăşi societatea burgheză. Aşa cum Procust aşeza călătorii pe un pat spre a-i lungi sau a-i scurta după măsura acestuia, tot astfel societatea burgheză impune limite inumane, legi, reguli, care schilodesc sau distrug personalitatea umană, omul în sine, valoarea lui spirituală.

Romanul se afirmă de la bun început ca aderând la realism prin atitudinea critică, la simbolism prin sugestiile date mitului lui Procust, la clasicism prin mitul antic şi conceptul de armonie şi echilibru, la expresionism prin problematica conştiinţei.

Tehnica romanului ridică problema raportului dintre scriitor şi erou. Pentru a răspunde nevoii de autentic, de veridic, de viaţă trăită, pe care îşi propune să le aducă orice scriitor realist în general şi Camil Petrescu în special, autorul inovează o structură compoziţională pe voci, dând o autonomie accentuată eroilor săi. El simulează că invită pe doi dintre ei, Doamna T. şi Fred Vasilescu, să scrie ei textul pentru a-şi exprima amprenta psihică proprie, lipsită de elementele amprentei autorului.

---

Compoziţia textului ne apare, astfel, structurată din trei segmente complet diferite, adunate printr-o tehnică de colaj.

Textul T., realizat de doamna T. (Maria T. Mănescu), este alcătuit din trei scrisori într-un stil liric, feminin, cald, autentic, intimist. Epistola este o specie clasicistă şi sunt realizate romane în genul epistolar ca cel al lui Laclos, Legăturile primejdioase. Textul este realist, de factură romantică şi cu elemente clasiciste. Are o amprentă psihică construită pe afecte, senzaţii, tendinţe, reflexe, adică pe categorii ale subconştientului cu elemente ale sistemului volitiv: reacţii, atitudini, hotărâri, scopuri. Povesteşte episodul erotic dintre doamna T. şi Fred Vasilescu.

Textul Fred aparţine lui Fred Vasilescu şi este intitulat Într-o după amiază de august. El este construit după regula celor trei unităţi: de loc, de timp şi de acţiune, preluată din clasicism, dar aplicată parţial în realism. El are ca subiect drama poetului Ladima. Este un text masculin, viguros, 470 realist, construit pe o amprentă psihică, alcătuită din categorii ale sistemului volitiv.

Textul autorului este complementar şi este alcătuit din note false, comentarii, fragmente de articole, poeziile poetului George Demetru Ladima, Epilogul II şi are o amprentă de tip noetic. Dă compoziţiei romanului un accentuat aspect de colaj. Patul lui Procust este romanul consecinţelor relaţiilor din cadrul societăţii burgheze. Eroii sunt nişte mutilaţi psihic de monstruoasa şi satanica societate capitalistă. Ei caută un drum de ieşire din labirintul social, unde spiritul satanic, minotaurul, nu mai este ucis de Tezeu, ci fiecare trebuie să-l ucidă în el însuşi. În acest sens, ei caută să iasă din labirintul egoismului, păcatului şi întunericului, sunt disperaţi, sufocaţi, se sinucid ca Ladima şi, probabil, Fred Vasilescu sau se resemnează ca Doamna T.

---

Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin, realizeaza o literatură intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, "o experienta spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o revelatie existentiala" (Ov.S.Crohmalniceanu - "Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale").

Originalitatea romanului e data de subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca personajele sunt in acelasi timp si naratori. Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu in roman constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le imbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia,care scot in evidenfa zbuciumul interior al personajelor, central de aspiratia spre absolut.