ALITERAȚIE

.

Exemple de aliterație

 Un exemplu de aliteratie este poezia "Clopotele" a lui Edgar Allan Poe:

"Clopote de-alarma, clopote de arama!
Ce fantastice terori tulburarea lor proclama!
Si-ntr-al noptii aspru vant
Cu ce spaima ne-spaimant".

in functie de consoana repetata, aliteratia se numeste lambdacism: 0 cal de val
Peste cavala" (Ion Barbu), mitacism: "Murmura glasul marii", iotacism: "Non fuit istum iudicium iudicii simile, iudices" ("Judecatori, aceasta judecata nu a semanat judecata", Cicero). Cunoscute sunt, in literatura romana, aliteratiile cu caracter onomatopeic din George Cosbuc:

"Salbatecul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte."

("Pasa Hassan"), "Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar cand trecea" ("Nunta Zamfirei") sau din Mihai Eminescu:

"Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie" ("Scrisoarea III"). Aliteratia se realizeaza si prin repetarea unor vocale, cu efecte eufonice, sustinand astfel anumite trasaturi ale imaginii poetice, incadrabile in caracteristicile ei generale:

"Argint e pe ape si aur e-n aer" (Mihai Eminescu), in care efectele sonore ale vocalelor a si e, de plutire lina, diafana, completeaza imaginea nocturna, luminescenta, sublunara, creata de metaforele "argint" si "aur".

Și tobe tare-n tact ei bat
Și pașii sună apăsat. (M. Eminescu – Privesc orașul furnicar)

Vâjind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie (M. Eminescu – Scrisoarea III).

Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă (M. Eminescu – Se bate miezul nopții…)

Dintre sute de catarge
care lasă malurile
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile? […]
Valurile, vânturile? (M. Eminescu – Dintre sute de catarge)

Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș (M. Eminescu – Înger și demon)

Crăiasă alegându-te
îngenunchem rugându-te
înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire. (M. Eminescu – Rugăciune)

Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale,
Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. (M. Eminescu – Călin)

Răsai asupra mea, lumină lină.(M. Eminescu – Răsai asupra mea)

A zânelor crăiasă
Venea cu părul râurind
Râu galben de mătase. (G. Coșbuc – Crăiasa zânelor)

Și zalele-i zuruie crunte. (G. Coșbuc – Pașa Hassan)

Prin crăpături de-obloane lumina, pete-pete,
Pătrunde prin podele pe pat și pe perete. (Ion Pillat – Întoarcere)

Pe pernă au nins
Visele, vrerile, verile…
Și somnul te-a prins,
Mi te-a prins. (Ion Pillat – Căntec de leagăn)

Mi-ai dat un trup și mie, înalt și zvelt, de floare
Ca fragile de fraged, ușure și plăpând. (T. Arghezi – Omul meu)

Ciuruitul prapur sur
Ce-n azur străvechi întinge
îngălatul de azur (I. Barbu – Domnișoara Hus)

Sfioase-s bolțile spre seară și mai sfioasă-i iasomia. (D. Anghel – În grădină).

Un an
dând d-ani, leagăn
d-an,
d-ani vani (Al. Macedonski);

Și vine vârtejul și vine vântul și vine
suflare de aer
și ne suflă și smulge. (N. Stănescu)

Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge (G. Bacovia – Amurg antic)

Marea… vie, verde și vajnică (I. L. Caragiale)

Ce-i în mână nu-i minciună. (Proverb)

Ceas rău cu săgetătură
Ceas rău de cu sară. (Folclor)