II.
Ficțiune este reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate. Real in text este produsul verosimil, care tine de relitate.
Partea fantastică:
În text sunt utilizate Figuri de stil (metafore, comparații, personificări):
- Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare.
- Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor.
- Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele.
- Faţă de longevitatea cărţilor, aceea a broaştei-ţestoase sau a stejarului este derizorie.
- Se lasă, fără să protesteze, însemnate de proprietarii succesivi.
- Mâinile cititorilor, punându-şi pecetea pe cărţi, le pipăie sufletul nevăzut, îngăduindu-le să-şi dezvăluie ataşamentul.
- O carte, ca şi un om, e vie, dacă anii, suferinţa, stângăcia cititorilor au lăsat urme pe obrazul ei.
- Ridurile unei cărţi sunt expresia sufletului ei material.
- Acestea sunt cărţile prin excelenţă feminine, conştiente de condiţia lor, mereu proaspete, fermecătoare, care nu ştiu ce e gelozia, ranchiuna sau invidia.
- Dar sunt şi cărţi supărăcioase, care-şi schimbă locul (noaptea, probabil, sau profitând de absenţa stăpânului lor), pe care le cauţi, cu furie, fără să le dai de urmă ...
- Seamănă cu nişte iubite zănatice care au ideea greşită (dar cât de răspândită!) că, în iubire, trebuie să întreţii o stare permanentă de tensiune şi chiar de conflict.
- ... nu toate cărţile care se ascund sunt cărţi rele. Unele sunt pur şi simplu jucăuşe. Le place să te ia peste picior. Adoră farsele.
- ... aşa a început jocul nostru de-a v-aţi ascunselea. O văzusem ... Pierise, ce mai!
- Eu te-am cocoţat acolo? – am întrebat-o trăgând-o de urechi afară şi aşezând-o pe o comodă alăturată ca să nu mai poată fugi. Vă închipuiţi că a fugit din nou?
- A doua zi, pe comodă, în locul unde o pusesem se lăfăia o scrumieră nesuferită.
- etc