Unul dintre cele mai interesante perosnaje pe care le-a nascut proza noastra in secolul XIX este Lica Samadaul.
Nu esxista pana la el o atat de convingatoare intruchipare a maleficului. Lica Samadaul nu e un parvenit de tipul lui Dinu Paturica sau Tanase Scatiu. El este omul pus in slujba raului, caruia ii apartine cu toata fiinta. Prezenta sa este singularizata inca dintr-un inceput

Lica e "vestitul Lica Samadaul", "un om de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi si cu sparancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei ce poarta camasa subtire si alba cu floricele, piptari cu bumbi de argint si bici de carmagin, cu codoristea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur". Sosirea lui Lica la hanul "Moara cu noroc" devine inceputul sfarsitului pentru Ghita.

Primul dialog dintre cei doi e revelator. Lica ii spune direct lui Ghita ca e om de temut si ca trebuie sa stie totul despre persoanele care trec pe la han. Autoritatea lui va fi resimtita in permanenta de hangiu, care intelege ca ramanerea la "Moara cu noroc" e conditionata de castigarea bunavointei lui Lica. Toate incercarile hangiului de a-l tine pe Lica departe se dovedesc ineficiente. Puterea lui Lica e covarsitoare. "Personajul este polul de referinta al problematicii autentice a operei: Lica reprezinta forta in stare sa sfideze legile divine si umane" (Mircea Zaciu). Puterea lui sta in nepasarea cu care actioneaza in a-si atinge scopurile. Lica e obijnuit sa domine oamenii si acestia sa i se supuna. Umilintele pe care le provoaca i se par firesti. Abil, el intelege ca Ghita simte o atractie deosebita pentru bani si, uzand de slabiciunea hangiului il transforma pe acesta intr-o unealta a sa. Cinismul personajul atinge punctul culminat in momentul in care el ii spune hangiului: "Acu nu te mai las sa pleci, ai stat pana acum de incapatanare, trebuie sa stai de aici inainte de frica". Frica e starea pe care Lica incearca sa o impuna. El nu are scrupule in a-si folosi oamenii pentru a-i inspaimanta pe ceilalti.

Intruchiparea a maleficului, Lica e departe de a fi un personaj simplu. El dispune de o putere de "seductie demonica" (Mircea Zaciu). Pe Ghita il se duce cu ajutorul banilor. Forta lui negativa e plurala. Simultan cu distrugerea lui Ghita, Lica incearca si seducerea Anei. Progresiv, Samadaul reuseste sa se apropie tot mai mult de tanara sotie a lui Ghita. Si Anei, Lica ii impune un sentiment de frica si de dispret amestecate cu o anume fascinatie. Reprezentand raul, Lica e imun la suferinta, si de aceea crimele sale nu-i trezesc remuscari. Intruziunea sa in viata linistita si fericita a cuplului Ghita -Ana nu are continut sentimental. Tragedia traita de Ghita ii trezeste mai degraba reactii cinice. Cu toate acestea si destinul sau va fi legat de cel al lui Ghita si al Anei. Slavici sugereaza ca sirul faradelegilor, chiar faptuite de un om puternic ca Lica, se rupe la un moment dat. In noaptea de Pasti, cand Ghita pleaca sa-l aduca pe Pintea pe a-l prinde, Lica ramane singur cu Ana si o poseda. Fata de gestul disperat al Anei, in fata daruirii ei, puterea lui Lica pare a suferii prima fisura. Desi refuza sa o ia cu el, Lica ramane in gand cu imaginea femeii: "de femei m-am ferit intotdeauna si acum, la batranete tot n-am scapat de ea".



Caracterizarea personajului dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici (Moara cu noroc) – Lică Sămădăul



Tema o reprezintă dezumanizarea provocată de patima banului, prezentând societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvăluie procesul de parvenire a individului; prezintă efectele dramatice ale inadaptării; descoperă complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre stările analizate în nuvela psihologică se află: obsesia, frica, alienarea, erosul.

Ioan Slavici este un portretist prin excelenţă. Ca prozator realist nu insistă asupra trăsăturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gândire şi de comportament. Fizionomia personajelor şi anumite particularităţi ale acestora ilustrează trăsături ale personajelor, anumite conflicte sufleteşti.

Lică este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evoluează, ci are o construcţie liniară (este plat).


a. Caracterizare directă făcută de narator
- portretul fizic este detaliat şi anticipează portretul moral: “om cam de 36 de ani, cu ochi mici şi verzi, cu sprâncene dese şi împreunate la mijloc. Aceste trăsături sugerează răutatea şi demonismul personajului”.
Încă de la intrarea în scenă Lică se comportă ca un stăpân peste oameni şi locuri. Inteligent, fin cunoscător al psihologiei umane, el se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor şi a statului.


b. Caracterizare directă făcută de personaje:
- Ana simte că Lică este «oarecum fioros» şi îşi previne soţul că are de a face cu un «om rău şi primejdios».
- Ghiţă îi spune: «tu nu eşti om Lică, ci diavol.»


c. Caracterizarea indirectă rezultă din faptele sale. Armele lui Lică sunt şantajul şi hoţia. Are plăcerea de a ucide cu o satisfacţie demonică. Sfârşitul lui are loc într-o noapte de Paşti, în urma tentaţiei de a se refugia într-o biserică părăsită. Acum înţelege că este pedepsit pentru fărădelegile lui: “M-a ajuns mânia lui Dumnezeu.” Urmărit de Pintea, eroul se sinucide, sfărâmându-şi capul de trunchiul unui stejar.