Moromeții este un roman social scris de Marin Preda și apărut în două volume la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice și considerat ca fiind magnum opus-ul scriitorului.
Personaje principale - scurtă caracterizare:
Familia Morometilor: Ilie Moromete (tatal) - Catrina (sotia). Ilie are trei fii din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim; Catrina are o fiica, pe Tita; impreuna au pe Ilinca si Niculae.
Ilie Moromete - personaj principal, exponential; prototip al taranului patriarhal: cel din urma taran; drama paternitatii.
Personaj exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi, cel din urma taran reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Personaj complex, are o serie de trasaturi care il individualizeaza intre personajele cartii: placerea conversatiei, talentul de a povesti, disimularea, ironia, contemplativitatea, inteli genta, sociabilitatea, autoiluzionarea.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala, pamantul, si in acelasi timp impune un nou mod de viata. Agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului: unitatea familiei, libertatea morala a individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a tatalui.
Paraschiv, Nila si Achim. Refractari la modul de existenta oferit de tatal lor, nemultumire intretinuta si de Guica, fiii cei mari traiesc cu iluzia ca s-ar putea realiza independent, la oras, din banii castigati pe oile si caii familiei. Ei reprezinta categoria taranilor care renunta la pamant pentru o viata visata mai buna, la oras. Fiii isi rateaza destinul.
Niculae - un antimorometian ca filosofie a existentei (Nicolae Manolescu). Fiul cel mic este stapanit in copilarie de dorinta de a invata carte, iar incepand din adolescenta de ideea de a crea o noua religie a binelui si a raului, o noua dogma. Crede la inceput ca socialismul este ceea ce cauta, de aceea devine activist de partid. Apoi iese din organizatie, isi continua studiile si devine inginer horticol.
In volumul al doilea, discutiile dintre tata si fiu reprezinta doua mentalitati diferite: mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista.
Alte familii, din planurile secundare ale romanului, pun in evidenta alte aspecte ale societatii rurale: revolta taranului sarac Tugurlan, dragostea dintre Polina cea bogata si Birica cel sarac, boala lui Botoghina etc.