Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor.
Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim, isi doresc independenta economica si un trai mai bun la oras. Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, llinca si Niculae. indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un plan distructiv, dandu-si seama ca problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti, Iara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile, cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei, si caii, indispensabili pentru munca la camp.
Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant, fonciirea. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor.
Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
in volumul al doilea, vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea familiei nu se reface. Se deruleaza o istorie tulbure.
Taranii isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Vechile dusmanii se sting. Guica murise, fara ca relatiile cu fratele ei sa schimbe. Moromete se apucase de negot, treburile ii mergeau bine, castigase bani frumosi, dar, in mod inexplicabil, il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu-i aduce nici un beneficiu. Toata atentia si energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. Astfel el cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge pe baietii mai mari sa revina in sat.
Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, portar la un bloc si Achim, care avea un mic magazin de „Consum alimentar" refuza incercarea de reconcilere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de „tradarea" sotului, Catrina il paraseste, ducandu-se sa locuiasca „in vale", la fata ei din prima casatorie, Alboaica. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar familia Moromete pare atinsa de un blestem, fiindca sotul Titei, desi scapase din razboi, moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este prezentata si destramarea satului traditional.
Fiul cel mic, Niculae, se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau, se inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu sarcina de a supraveghea strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Niculae se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie, care isca un conflict in sat. Aceste intamplari determina destituirea activistului Niculae Moromete, care se retrage pentru a-si continua studiile si devine inginer horticultor. Evenimentele se concentreaza in vara anului 1951, in paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid satesti, in care este numit presedinte al Sfatului Popular tanarul taran sarac, Vasile al Moasei.
Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, vechii prieteni au murit sau l-au parasit, iar noii prieteni i se par mediocri. Barbatul traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita de el, apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie ,,sa dispara ".
Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae, ajuns inginer horticol si casatorit cu Marioara, fiica lui Adam Fantana, care a devenit si ea asistenta medicala, afla de la Ilinca, sora sa, ca Moromete murise, se stinsese incet fara a suferi de vreo boala. In ultimele clipe de viata, Moromete avea slabiciunea de a umbla prin sat.
Ultima oara fusese adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata spunandu-i doctorului: „Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta. ".In finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul lui Niculae.