Zoe Diaconescu - cercetătoare, pedagog, genealogist şi filantrop
Zoe Diaconescu - viața și activitatea
S-a născut la 1 ian. 1928, la Răduleni (azi Rădulenii Vechi), jud. Soroca. Provine dintr-o familie de nobili ereditari. Tatăl, Ioan Perjul, era originar dintr-o familie de boieri bucovineni. Mama, o femeie de o înțelepciune și simțire rară, era nepoata lui Tănase Meleghi, fiul lui Dimitrie Meleghi şi al Aniţei Bogdan - proprietarii moșiei Cuhureştii de Sus.
Zoe Diaconescu și-a făcut studiile primare la Bălți, iar cele liceale la Iași și București, luându-și licența în litere. Aproape toată viața a profesat la Institutul de Mine din Petroșani, în calitate de profesor de rusă și franceză. Cunoștea bine și limba germană.
Din 1983, după pensionare, începe cercetarea genealogiei propriei familii. A început cu studierea bogatelor arhive şi biblioteci personale, urmându-și apoi cercetările la București, Iași și Chișinău. În interes de cercetare a învățat de sine stătător paleografia româno-chirilică, descifra cu ușurință documentele vechi romanești, rusești și austriece. A cutreierat cimitirele satelor, moșiile cărora au aparținut cândva familiei, a luat legătură cu organismele științifice genealogice din România.
Începe valorificarea științifică a cercetărilor întreprinse la imboldul eruditului medievist şi genealogist ieșean Ștefan Sorin Gorovei. Ca rezultat sunt publicate zece articole în revistele "Arhiva Genealogică", "Cuhureşti" şi "Pergament", nouă dintre care sunt despre genealogia familiei sale, cuprinzând neamurile Perjul, Meleghi, Izmana, Koţovschi ş.a. Studiile nu doar probau documentar descendența, prin Miron Costin, din familiile domnitoare ale Țării Moldovei, ci se şi încadrau în calitate de mici capitole într-o lucrare de proporții asupra istoriei Rădulenilor de până la 1940.
Cel de-al zecelea articol publicat, "Boieri și mazili români în teritoriile înstrăinate (Basarabia și Bucovina)", este o exegeză generală de mare valoare teoretică asupra problemei destinului diferit pe care l-au avut elitele sociale moldovenești după răpirea Bucovinei şi Basarabiei de către imperiile Habsburgic şi Rus.
A scris, în cele din urmă, două cărți, ambele rămase în manuscris: o monografie documentară istorică și un roman istorico-autobiografic consacrate Rădulenilor.
Zoe Diaconescu a fost membru al Comisiei Naționale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române, membru-fondator al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" din Iași, membru-fondator și președinte de onoare al Societății de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică "Paul Gore" din Chișinău.
A participat la Congresele VI - X de Genealogie și Heraldică (Iași), la primele două Simpozioane de Studii Cuhureştene (I - 1995, II - 1996).
Cel de-al III-lea Simpozion de Studii Cuhureştene (Chișinău, 20 aprilie 2002) a fost dedicat memoriei cercetătoarei; în cadrul acestui simpozion Societatea "Paul Gore" a oferit Premiul nominal "Zoe Diaconescu" pentru contribuții esențiale în domeniul cercetării istoriei localităților Moldovei din stânga Prutului, care a revenit toponimistului din Chișinău - Ion Dron.
Zoe Diaconescu a contribuit financiar la mai multe acţiuni culturale, științifice și de caritate la Iași, București, Cuhureşti, Răduleni, Chișinău și în Bucovina.
S-a stins din viață la București, la 20 apr. 2001. A trecut la cele veșnice în săptămâna luminată a Paştelui, lăsând cuvânt familiei sale să fie readusă și înhumată în satul natal.
BIBLIOGRAFIE
1."Calendar Național", Chișinău, 2003