Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949, în s. Bursuceni, Sângerei, într-o familie de intelectuali. A activat la Muzeul republican de Literatură „D. Cantemir”, la Editura „Cartea moldovenească” și la săptămânalul „Literatura și Arta”. Redactor-șef, din 1989, al primei publicaţii în grafie latină din Basarabia, „Glasul”, reintitulată după 1994 „Glasul Națiunii”. Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989–1991), deputat în Parlamentul României (1992–2009).
Între 1990 şi 1997, a stat în fruntea Ligii Creştin-Democrate a Femeilor din Republica Moldova.
Debutează editorial cu volumul de versuri „Piaţa Diolei” (1974), apreciat de critica literară ca una dintre cele mai originale apariţii în colecţia „Debut”. Au urmat volumele „Marele Vânt”, „Mitul trandafirului”, „Scoica solară” , „Dulcele foc”, „Anul 1989” , „Liră și păianjen”, „Al nouălea val”, „Între îngeri și demoni”, „Învingătoarele spații” (volum antologic, București, 1999), „Infinitul de aur”, „Sibilă” (București, 2006) ș.a. Semnează volumul de eseuri „Epifanii” (1994). În 1988, editează cartea de basme pentru adolescenți „Insula de repaos”, iar în 1989, placheta de versuri pentru copii „Lumina grăitoare”.
A tradus din marii poeți ai lumii: Edgar Poe, Novalis, Hölderlin, Pușkin, Esenin. Lucrări ale sale sunt incluse în antologii apărute în România, Franța, Suedia, Belgia, Iugoslavia.
A fost distinsă cu Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul „Dulcele foc”, cu Premiul România Mare – pentru întreaga activitate poetică și civică, şi cu Premiul „Tibiscus” (Serbia).
Leonida Lari s-a aflat în primele rânduri ale militanților pentru refacerea conștiinței civice și naționale, pentru promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni, manifestându-se ca o luptătoare neînfricată. Opera Leonidei Lari va rămâne în patrimoniul culturii noastre, iar amintirea poetei și luptătoarei va fi mereu neîntinată în inimile celor care au cunoscut-o și au apreciat-o.
Ion Hadârcă: „Nici în literatură, nici în politică Leonida Lari nu a avut complexe”
„O cunosc pe Leonida de când eram elevi. Ambii suntem de la Sângerei, am întâlnit-o şi pe ea, şi pe fratele său Leonard Tuchilatu la olimpiadele raionale şi republicane de limbă şi literatură, atunci i-am cunoscut şi pe părinţii lor, intelectuali de la Bursuceni. Mai târziu, ne-am întâlnit sub egida colecţiei „Debut”, generaţia noastră venind, în anii ’70, cu un suflu nou în poezie. Leonida Lari a avut o voce distinctă printre tineri, ea s-a situat în vecinătatea imediată a lui Grigore Vieru, a lui Liviu Damian, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă. Ea s-a ataşat de la bun început idealurilor romantice, plutind în sferele transcendente, despărţindu-se astfel de tehnicile realismului socialist.
Nici în literatură, nici în politică Leonida Lari nu a avut complexe, îi trata pe toţi cu acelaşi discernământ şi din perspectivă valorică. O ţară întreagă a admirat-o, în calitatea ei de politician. Să ne amintim că ea a avut curajul de a polemiza chiar şi cu Gorbaciov, cerându-i să condamne pactul Molotov-Ribbentrop.”