Iulia Hasdeu a fost o tânără scriitoare și intelectuală română, poetă de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869 la București.
La vârsta preșcolară Iulia Hașdeu știa deja să scrie şi să citească. La 6 ani și 7 luni, a scris un roman despre viața şi faptele lui Mihai Viteazul.
La 8 ani, a absolvit şcoala primară, cunoscînd deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani, clasele gimnaziale, cu ”premiul întâi”, studiind în paralel muzica la Conservator, secțiile de pian, canto şi pictură.
A studiat la Sorbona.
În septembrie 1881, însoțită de mama sa, plecă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obține bacalaureatul în 1886. În acelaşi an Iulia Hașdeu se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Sorbona, participând şi la cursurile de la École des Hautes Études din Paris. Concomitent, lua lecții de pictură și de canto, dar şi de limbi clasice (latina și greaca). A creat mai multe arii pentru unele din poemele sale. A ţinut la Sorbona două conferințe, cu temele Logica ipotezei şi A doua carte a lui Herodot, demonstrând un talent oratoric deosebit. Începu chiar pregătirea pentru teza de doctorat. Profesorii erau uimiți de talentul său.
De la începutul anului 1888, din cauza marilor eforturi intelectuale depuse la o vârsta fragedă care au slăbit-o tot mai mult, Iulia Hașdeu este cuprinsă de primele semne ale tuberculozei. După o încercare de tratament în sudul Franţei, Italia şi Elveţia, revine în ţară, conștientă că sfârșitul îi este aproape. Iulia Hașdeu a decedat la 29 septembrie 1888. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu” din București.
Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut ca Castelul Iulia Hasdeu.
Scrierile Iuliei Hasdeu au apărut postum, prin grija părintelui său, în Oeuvres posthumes: Bourgeons d’Avril, Fantésies et Rêves, Chevalerie, Confidences et Canevas şi Théître, Légendes et Contes.