Iubirea e un vis contrazis de viață.
Iubito, am visat că eram condamnat pe viaţă. De dragostea ta...
Dragostea este un vis şi o părere, o haină strălucită aşezată peste durere.
Dragostea este o încercare de a transforma o părticică dintr-o lume de vis în realitate.
Iubirea este doar un vis fără de rost.
Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.
Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi.
În dragoste, ca şi în vis nimic nu e imposibil.
Iubito, fă-mi o poză cu tine, când visezi, să mă văd şi pe mine în visele tale.
Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâiesc o clipă şi apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost nişte visuri pe cari le uiţi îndată ce te-ai deşteptat din somn...
Visez, câteodată, o dragoste îndepărtată şi vaporoasă ca schizofrenia unui parfum.
În tinereţe, un bărbat visează să posede inima femeii pe care o iubeşte; mai târziu, simţământul că posedă inima unei femei îi este îndeajuns pentru a se îndrăgosti de ea.
Am făcut dragoste cu nemărginirea în toate visele mele.
Prietene, iubitule, omul visărilor mele... nu eşti acum decât un biet căţel care aşteaptă să fie jupuit.
Fără mari vise nu poate fi mare o iubire.
O dată mi-a venit iubirea cu paşi moi, şi nu am auzit. Mi s-a părut că e un vis.
Hai să visăm că mâine vom putea iubi din suflet cu adevărat şi să experimentăm dragostea ca adevăr ultim din inima întregii creaţii.
Curând vei cunoaşte o altă formă de iubire. Când va veni ziua aceea împărtăşeşte-o cu acela care te va iubi; visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri.
Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.
Poţi să visezi cu ochii deschişi şi să iubeşti cu ochii închişi. Am verificat!
În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăieşte.
Cine este Beethoven? Un mare om, sărac, surd, îndrăgostit, necunoscut şi filosof, a cărui muzică este plină de vise gigantice sau dureroase.
Fericiţi cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiţi cei care rămân copiii sufletului. Fericiţi cei pe care teama nu îi face să renunţe la iubire.
Dragostea îţi înzestrează sufletul cu ochi; ochiul ştie că lucrurile nu sunt aşa cum par. Adevărata lui viaţă este visul; visul este lumea care-l înconjoară.
Iubirea nu poate fi cumpărată: femeile care se vând nu fac în fond decât să se închirieze; se poate însă cumpăra visul; această marfă impalpabilă se vinde sub numeroase înfăţişări.
Dragostea fără nădejde e vis deşert şi glumă proastă.
Nu poţi iubi constrâns, dar oare poţi iubi din milă faţă de cineva? Ce faci, atunci când această milă este luată drept cea mai râvnită iubire? Te invit să citeşti simţurile, gândurile, visele, năzuinţele şi datoriile de pe marginile foilor de carte sufletească şi psihologică.
Nu există nimic, nici măcar pe jumătate, atât de dulce în viaţă decât visul de iubire al unui tânar.
Dragostea / La şaisprezece ani e vis! / La douăzeci - un drum deschis! / La patruzeci e nebunie! / La şaptezeci - o comedie!
Am ajuns până acolo încât acum mă gândesc că uneori iubirea constă în dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ţi-l dă de bunăvoie. În visurile mele de taină, nici nu puteam să-mi imaginez iubirea altfel decât ca pe o luptă, ea începea mereu cu ura şi se încheia cu o supunere morală, dar mai apoi nici nu mai puteam să-mi imaginez ce să fac cu obiectul supus.
Pentru mine o femeie este un lucru neînţeles: amorul la ea trece ca un vis; în ceea ce-i drag, ea pe sine se iubeşte. Omul pentru dânsa este o mirază ce face să se preţuiască meritele ei; fără acest interes, ea nu ar iubi; în scurt, egoismul personificat - iată cum înţeleg eu o femeie.
Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă.
Suntem, în esenţă, visători. Chiar şi cea mai pesimistă sau pragmatică persoană va recunoaşte, probabil, că e necesar un anumit nivel de credinţă şi, în bună măsură, capacitatea de a visa pentru a crede în dragostea care durează o viaţă.
Te iubesc fără să ştiu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur şi simplu, fără complexităţi sau mândrie. Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.
Iubirea este o eră care vine din afara oricărui timp; ea vine ca un vis plutitor în orice anotimp al pământului să se unească cu timpul oricărei vieţi care vieţuieşte pentru o clipă într-un organism anume: numai aşa el îşi va găsi puterea în scurta lui viaţă...
Dragostea mea s-a menit a fi Teatrul Radiofonic, pentru că propune printre altele cel mai spectaculos pariu pe care îl poate imagina vreo îndeletnicire artistică dintre cele care populează visele realizatorilor teatrului radiofonic: să vezi, auzind!
Până la ceasul ei, al dragostei, trupul ne serveşte doar pentru a trăi. După aceea simţim că trupul are existenţa lui proprie, visele lui, voinţa lui, şi că, până la moarte, va trebui să ţinem seama de el, să-i cedăm, să ne înţelegem cu el sau să-l înfruntăm.
Soarta nu este nedreaptă cu nimeni. Toţi suntem liberi să iubim sau să urâm ce facem. Când iubim, găsim în treburile noastre zilnice aceeaşi bucurie ca şi cei care au plecat într-o zi în căutarea visurilor lor.
Ceea ce iubeşti te duce în locuri unde nici n-ai visat că vei ajunge.
În visurile de dinainte de căsătorie, ne imaginăm această perioadă drept un veşnic extaz... E şi greu să vezi altfel lucrurile atunci când eşti îndrăgostit.
Când visăm, tonusul muscular e abolit şi întregul corp ne este paralizat, lăsând astfel mintea liberă pentru halucinare. Când facem dragoste, dimpotrivă, mintea ne e abolită, iar corpul se scufundă în voluptate. Un ultim amănunt vine să întărească acest ciudat şi fascinant paralelism: când visăm, indiferent de conţinutul visului, sexul nostru este întotdeauna erect.
Sunt actriţă, deci visez; sunt femeie, deci trăiesc; sunt iubită, deci visez...
Fie că visează ori e trează, toată lumea în faţa iubirii adevărate capitulează.
Iubirea trebuie să fie destul de mare încât să cuprindă în ea trecutul, viitorul, un film, o călătorie, un vis, o iluzie....
Învaţă să ai răbdare dacă visezi să ajungi om mare şi să te iubească lumea ca pe soare!
Nu te lăsa împins de problemele tale, ci lasă-te condus de visele pe care le ai.
Neîncrederea ucide mai multe vise decât eșecul va ucide vreodată.
Iubirea de vise aduce atâta durere în visurile de iubire.
Îndrăgostiţii sunt utopiştii cei mai mari... În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăieşte şi se spune şi ceea ce noi singuri nu credem.
Poți fi sigur că te-ai îndrăgostit atunci când nu poți să adormi pentru că realitatea a ajuns în sfârșit să fie mai frumoasă decât visul.
Toate patimile, afară de acelea ale inimii, se risipesc în visare.
A intra ca un vis in sufletul unei fete este o arta, a iesi este o capodopera.
Speranta este visul omulului treaz.
Un singur lucru face visele imposibile: frica de esec.
Visul, supapa de siguranţă a setei de transcendere, arta, magia, dansul- iar, pe de altă parte, dragostea şi mistica - mărturisesc din atâtea unghiuri diferite instinctul fundamental şi ursit al firii omeneşti: ieşirea din sine, contopirea cu altul, fuga de singurătatea limitată, avântul către o libertate perfectă în libertatea celuilalt.
Cred că fiecare om poartă cu sine un vis. Concentrându-ne atenţia pe visele celorlalşi, putem deveni prieteni mai buni, parteneri mai buni, iubiţi mai buni.
Există oare inimă atât de puternică încât să nu stea de vorbă cu visele ei?
Oricât de mult ar suferi inima ta, dacă vei continua să crezi, visele tale vor deveni realitate.