Viața Basarabiei

Viața Basarabiei a fost o revistă lunară de literară și de cultură generală, care a fost editată, între ianuarie 1932 - iulie 1944, de Asociația culturală „Cuvânt Moldovenesc”, condusă de Pan Halippa. Cofondator a fost și Nicolae Costenco.

Viața Basarabiei – cea mai importantă revistă literară din Basarabia interbelică, care fusese suprimată la Chișinău în 1940.

La “Viața Basarabiei” au colaborat peste 120 de scriitori, poeți, ziariști, eseiști, istorici, filologi, juriști, avocați, preoți, economiști etc. 

Printre personalitãţile ce au activat la ea amintim pe Nicolae N. Alexandri(1859-1931), Ion Buzdugan, Ştefan Ciobanu, Al. Mateevici, Mihail Ceachir, Gala Galaction, Petre Ştefãnucã, ş.a.

REVISTA „VIAȚA BASARABIEI” – FACTOR IMPORTANT ÎN PROMOVAREA CREAȚIEI LITERARE

/ articol de Ludmila Bălțatu în Revista românã nr. 1 (71) / 2013 /

Despre importanța acestui periodic, ne vorbește concludent criticul literar Ion Ciocanu:
„Revista s-a impus atenției publicului larg prin valorificarea și popularizarea creației scriitorilor români de origine basarabeanã Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Stamati, Constantin Stamati-Ciurea, Alexandru Donici, Alexei Mateevici ș.a. Ea a fost o tribunã literarã de mare importanțã în procesul afirmãrii unor scriitori tineri, care aveau sã constituie curînd faima literaturii române din Basarabia (și nu numai): Constantin Stere, Nicolae Costenco, Alexandru Robot, Magda Isanos, Petre ștefãnucã, George Meniuc, Bogdan Istru, Ștefan Ciobanu”.

Or, personalitãțile enumerate s-au evidențiat nu numai prin scrierea operelor literare, ci și prin intensa lor activitate de renaștere a valorilor și a conștiinței naționale.

Scopurile revistei:
- Cercetarea pãmîntului Basarabiei din punct de vedere geologic, istoric, etnografic, economic, cultivarea legãturilor de conviețuire pașnicã și rodnicã între locuitorii Basarabiei, fãrã deosebire de naționalitate și religie;
- ținerea la curent a cititorului de pe meleagurile basarabene cu literatura româneascã și cu problemele de culturã generalã;
- desțelenirea paraginei trecutului de robie, care mai persistã în unele privințe în Basarabia;
- cimentarea legãturilor între românii de pe tot cuprinsul României Mari și cei în afarã de hotarele ei politice.

Redactor-șef al revistei „Viața Basarabiei” a fost Pantelimon Halippa – cunoscut militant pentru drepturile Basarabiei și unul dintre fãptuitorii activi ai unirii acesteia cu celelalte provincii românești. În noiembrie 1918, el a fost ales președinte al Sfatului țãrii. Sub conducerea sa, Parlamentul basarabean a votat legea pentru reforma agrarã și declarația de unire necondiționatã a Basarabiei cu România, document la fel de important ca și Actul Unirii din 27 martie/9 aprilie 1918.

Pornind de la necesitãțile reale și presante ale societãții, „Viața Basarabiei” încearcã sã reînvie tradițiile vechii reviste „Cuvînt moldovenesc”, editatã sub conducerea lui N. Alexandri, S. Murafa, P. Halippa, între anii 1913-1918.

„Cuvîntul moldovenesc” a fost, în cultura ținutului, unica revistã literarã tipãritã în limba naționalã, iar în cadrul politicii de rusificare – una dintre puținele concesii fãcute de țarism spiritului național local.

Așadar, reluînd dupã 14 ani deviza vechii reviste: „Cunoașteți adevãrul și adevãrul vã va slobozi”, Pantelimon Halippa era conștient de faptul cã colaboratorii sãi încã nu sunt stãpîni deplini ai literaturii poporului sãu, cã încã nu s-a risipit întunericul mare sub razele culturii naționale.

Colaborator al revistei „Viața Basarabiei” a fost și savantul Eugen Coșeriu. În nr. 2/1940 al acesteia, putem citi poezia Mimoza, cu un profund conținut filosofic.
Plinã de semnificații adînci e și poezia lui Pantelimon Halippa inseratã în paginile revistei: „Nu, nu! Sã nu mã vreți altfel…/ Mai bine sã rãmîn posac…/ Așa doar e și el…/ Poporul meu sãrac!.../ Posac și adîncit în gînd,/ Eu cercetez un drum,/ și cred cã în curînd/ Va curge viața și altcum!.../ Dar pîn-atunci de ce aș fi/ Glumeț, sau vesel, sau limbut –/ Durerea, pîn-a se toci,/ Abia doar geme, ca un surdo-mut!” (Durere-tãcere).

Dragostea nețãrmuitã fațã de meleagurile natale rãzbate din versurile lui Alexandru Robot: „Provincie bogatã în toamne și podgorii,/ Cînd sãlciile-ngroapã hotarul mort la Prut,/ și-n apa zãrii-și scaldã aripile cocorii,/ Cu luntrile-amintirii alunec prin trecut./ Prin neguri destrãmate vãd turle verzi ca brazii,/ și turme risipite în iarba din pãșuni./ Lumina nouã șterge vechi urme de invazii,/ Iar graiul tînãr crește din oase de strãbuni./ Hotarul de la Nistru cu apele pãgîne/ Își murmurã povestea de jertfe și victorii,/ Iar stepele se culcã sub aur viu de grîne,/ Provincie bogatã în toamne și-n podgorii” (Basarabia).

Nu vom lãsa în umbrã nici lucrãrile în prozã apãrute în paginile revistei sub semnãtura lui S.V. Cujbã, G.V. Madan, N. Spãtaru, V. Pogolșa etc. Iar spicuirile din critica literarã, ce-și gãsesc un loc meritoriu în numerele revistei, vãdesc o preocupare pentru problemele de ieri și de azi ale ținutului. De exemplu, Șefan Ciobanu publicã studiul Din istoria mișcãrii naționale în Basarabia, Nicolae Costenco, Anul literar 1938 în Basarabia, Liviu Marian, Începuturile publicisticii românești în Basarabia etc.

E de remarcat și colaborarea revistei „Viața Basarabiei” cu alte periodice din acele timpuri. Una dintre ele este „Bugeacul”. Date interesante despre activitatea acestei reviste ni le oferã studiul lui Gheorghe Gheorghiu Destine literare. Un spațiu aparte este rezervat personalitãții lui Teodor Nencev, care, de altfel, a și adunat în jurul sãu un grup de tineri literați, dornici de a-și pune umãrul la propãșirea culturii românești.
Or, anume colaboratorii „Bugeacului” au contribuit substanțial și la susținerea scrisului românesc în Basarabia. Aceastã revistã timp de șase ani a întreținut o necesarã atmosferã în sudul Basarabiei. Ne convinge, programaticul Cuvînt înainte al acestei publicații: „Misiunea noastrã e sã formãm gustul tineretului pentru literaturã și sã-l îndrumãm pe calea adevãrului și a luminii. Facem uz de puterile noastre neînsemnate, ca sã rãscolim energii nebãnuite și sã dãm la ivealã talente… Astãzi mai mult ca oricînd tineretul bolgrãdean și cel de pe întinsul Bugeacului trebuie sã-și ridice capul din balta de toropealã în care s-au zbãtut generațiile trecute și sã se afirme puternic pe calea adevãrului și a luminii”.
Erau apreciate și manifestãrile de ordin literar-cultural organizate de redacția revistei „Bugeacul”. De exemplu, în anul 1939, din inițiativa Dr. Petrescu, unul din colaboratorii acestui periodic, în orașul Bolgrad a fost comemoratã împlinirea a nouãsprezece ani de la moartea poetului Alexandru Macedonski, care în 1876 lucrase aici ca prefect de județ. Scopul acestei manifestãri consta în popularizarea operei marelui poet, în dorința lansãrii ideii înãlțãrii unui bust scriitorului. Majoritatea colaboratorilor revistei participa și la organizarea seratelor literare în Bolgrad, atrãgînd un numãr mare de participanți de toate vîrstele.

La cele relatate mai sus se impune urmãtoarea concluzie: la dezvoltarea literaturii basarabene au contribuit foarte mult revistele literare, între care un rol deosebit revine periodicelor „Viața Basarabiei” și „Bugeacul”. Ele au activat într-o perioadã de timp plinã de evenimente istorice și împliniri.

 

CUVINTE CHEIE - Similare, găsite în :