Citate despre CĂSĂTORIE

O căsnicie extraordinară nu înseamnă cuplul perfect. Înseamnă când un cuplu imperfect învață să se bucure de diferențele celuilalt.

O căsnicie de succes presupune să te îndrăgostești de multe ori, întotdeauna cu aceeași persoană.

Căsătoria este o carte în care primul capitol cuprinde poezie, iar următoarele sunt scrise în proză.

Căsnicia este „nodul destinului”, în care se înnoadă rațional firele a două vieți, chiar acolo unde nu mai suntem capabili să înțelegem această rațiune.

Când te căsătorești, puneți această întrebare: crezi că vei putea să te conversezi cu acea persoană la bătrânețe? Orice altceva într-o căsnicie este tranzitoriu.

Experții în iubire spun că pentru o căsnicie fericită e nevoie de mai mult decât o iubire pasională. Pentru o uniune care să dureze trebuie să vă placeți cu adevărat. Ceea ce, pentru mine, este o definiție destul de bună a prieteniei. 

Căsnicia nu e un substantiv, e un verb. Nu e ceva ce obții, e ceva ce faci. Este modul în care îți iubești partenerul în fiecare zi.

Căsniciile reușite sunt parteneriate. O căsnicie nu poate fi bună fără a fi un parteneriat.

O căsătorie este un proces în care un băcan preia datoria unei florărese.

O căsătorie fericită presupune uniunea dintre doi oameni care ştiu foarte bine să ierte.

Ceremonia de căsătorie: o incredibilă escrocherie metafizică în care Dumnezeu şi legea sunt implicaţi în treburile tale de familie.

Veţi spune: "Cum? Un şarpe care îşi înghite coada e simbolul căsătoriei?" Da, pentru că adevărata căsătorie este în fiinţa umană, e fuziunea capului şi a cozii. Cealaltă căsătorie nu este decât reflectarea acesteia.

Lanţurile nu pot menţine o căsătorie. Există fire, sute de fire subţiri care sunt cusute între doi oameni de-a lungul anilor. Aceasta face ca o căsătorie să dureze, mai mult decât pasiunea sau sexul.

Lăsaţi cuvintele sacre căsătorie şi familie aşa cum au fost ele consacrate de-a lungul mileniilor, în întreaga istorie a omenirii, de la Adam şi Eva încoace, la toate popoarele lumii, şi cum le explică toate dicţionarele în toate limbile pământului: căsătorie ‒ uniunea legală dintre un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii; familie ‒ formă socială de bază (celula societăţii), realizată prin căsătorie, care uneşte pe soţi (părinţi) şi pe descendenţii acestora (copiii necăsătoriţi). Numiţi cum vreţi însoţirea dintre doi bărbaţi sau dintre două femei, care, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, are doar raţiuni sexuale: parteneriat, parteneriat civil, cuplu civil, cuplu homosexual civil, asociere homosexuală civilă, uniune homosexuală civilă, sodomie civilă, sodomie legală, sodomie legalizată, libertinaj civil, desfrâu civil etc.; aveţi posibilităţi nelimitate. Nu profanaţi cuvintele sacre căsătorie şi familie atribuindu-le unor astfel de însoţiri!

Bărbații trebuie să își țină ochii larg deschiși înainte de căsătorie, și pe jumătate închiși după aceea.

"Cunoaşte-te pe tine însuţi". "Tine însuţi" nu e coada care mişcă aici în planul fizic, ci e capul, spiritul care este în înalt. Adevărata căsătorie este adevărata cunoaştere. Dar omul nu a realizat încă această căsătorie în el însuşi; el o realizează numai în afara lui: peste tot el face branşamente, legături, plasează circuite în uzine, în administraţie, în politică, în economie, peste tot, cu excepţia forului său interior. Acolo, nu mai ştie să branşeze nimic, de aceea se simte incomplet.

În căsătorie am învăţat pentru întâia oară conceptul nonviolenţei.

Nu este în căsătorie inegalitate mai mare decât nepotrivirea de gândire şi intenţii.

Celibatarul nu are valoarea pe care o dobândește prin căsătorie; el seamănă cu jumătatea desperecheată a unei foarfeci.

Bărbații care și-au făcut un piercing în ureche sunt mult mai pregătiți pentru o căsătorie; ei știu ce este durerea și s-au învățat să cumpere bijuterii.

Dacă vrei să sacrifici admiraţia mai multor bărbaţi pentru criticile unuia singur, du-te şi te mărită.

Bărbații o duc mult mai bine decât femeile. Pe de o parte, se căsătoresc mai târziu. Pe de alta, mor mai devreme.

Femeile nu se căsătoresc întotdeauna spre a fi fericite. Ele se căsătoresc adesea pentru a fi femei măritate și nu domnișoare.

Căsătoria este trei sferturi dragoste și un sfert iertare a păcatelor.

Căsătoria este o uniune între un bărbat care nu poate dormi cu fereastra închisă și o femeie care nu poate să doarmă cu fereastra deschisă.

Căsătoria este acea relație între bărbat și femeie în care independența este egală, dependența mutuală, iar îndatorirea reciprocă.

Căsătoria se bucură de popularitate deoarece combină maximum de tentații cu maximum de ocazii.

Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.

O femeie, înainte de a acorda mâna unui bărbat, trebuie să-l fi văzut măcar o dată după ce-au luat masa și o dată înfuriat.

Cine vrea să ia de soție o moștenitoare bogată acela într-adevăr că plătește o mânie a zeilor sau vrea să fie nenorocit în timp ce-i numit fericit.

Căsătoria e şcoala cea mai sigură a ordinei, a bunătăţii, a omeniei.

Cât despre căsătorie sau celibat, lasă un bărbat să aleagă ce cale îşi doreşte, pentru că în ambele cazuri el se va căi.

Ceea ce contează cel mai mult într-o căsătorie este ca certurile să fie armonioase.

Viaţa în căsătorie ne învaţă o lecţie de nepreţuit: să gândeşti la un lucru îndeajuns de mult înainte de a vorbi despre el.

Nu ştiu dacă cred în căsătorie, dar cred în familie, dragoste şi copii.

Dacă vrei să ştii cum te va trata iubita ta după căsătorie nu trebuie decât să asculţi în ce fel vorbeşte cu fratele ei mai mic.

Secretul unei căsnicii fericite este să fii liniștit stând cu altcineva între patru pereți, să fii mulțumit că persoana pe care o iubești este aproape de tine, fie la etajul de sus sau la parter sau în aceeași cameră. Atunci simți o căldură interioară nu foarte des întâlnită – asta e dragostea.

Femeile speră că bărbaţii se vor schimba după căsătorie; bărbaţii speră că femeile vor rămâne la fel după căsătorie.

Nu lipsa iubirii, ci lipsa prieteniei conduce la căsnicii nefericite.

O căsnicie bună este aceea în care fiecare îi încredințează celuilalt rolul de paznic al solitudinii sale. Odată ce este acceptată realitatea ca până și între ființele omenești cele mai apropiate continuă să existe distanțe infinite, poate înflori o conviețuire doar dacă cei doi izbutesc să iubească depărtarea dintre ei, care îi îngăduie fiecăruia să-l vadă pe celălalt integral și profilat pe un orizont vast.

Căsnicia e singurul tip de închisoare pe viaţă a cărei sentinţă poate fi suspendată pentru purtare rea.

Căsnicie. O comunitate constând dintr-un stăpân, o stăpână şi doi sclavi, totalul fiind de doi.

Căsnicia nu este o simplă relaţie dintre doi oameni; este vorba despre doi oameni care devin un singur trup.

Calea de a ține lângă tine un soț este să îl faci puțin gelos; mijlocul prin care poți pierde un soț este să îl faci puțin mai mult gelos.

Toate nunțile sunt la fel, dar fiecare căsnicie este diferită.

Situația de a fi căsătorit, cu sau fără afecțiune, presupune să ne facem pe pământ o imagine cât mai clară despre paradis și infern.

Orice bărbat însurat știe de ce un taifun nu poate purta decît numele unei femei.

Soțiile sunt amantele soților tineri, tovarășele celor aflați la vârsta mijlocie și surorile medicale ale celor în vârstă.

Soția unui bărbat are o mai mare putere asupra lui decât însuși statul. 

O călătorie este la fel ca şi o căsătorie. Calea cea mai sigură pentru a greşi este a crede că stăpâneşti situaţia.

Nu mai sunt oameni! S-au oprit naşterile. Oamenii iubesc luxul şi banii şi au duh leneş care nu-i împinge la căsătorie şi, dacă se căsătoresc, se îngrozesc de copii. În curând vor rămânea cetăţile deşarte ca fagurul fără albine.

A doua căsătorie este triumful speranţei asupra experienţei.

Am avut ghinion în ambele căsnicii. Prima nevastă m-a părăsit iar a doua nu m-a părăsit.

Nu există nici o altă singurătate asemănătoare cu cea de după o căsătorie eşuată.

O mireasă la a doua ei nuntă nu poartă voal. Ea vrea să vadă clar pe cine ia în căsătorie.

Dacă v-aţi părăsit un partener dintr-o căsătorie anterioară sau copiii pentru a fi cu un nou iubit/iubită, trebuie să suportaţi consecinţele. Nu vă puteţi găsi sufletul pereche părăsind o altă fiinţă omenească.

O căsătorie fără dragoste nu e căsătorie... numai dragostea consfinţeşte căsătoria, iar căsătoria adevărată este numai aceea care consfinţeşte dragostea.

Evident, dragostea şi căsătoria nu merg totdeauna împreună; câteodată e dragoste fără căsătorie, alteori e căsătorie fără dragoste. Cu toate acestea, la modul general, un bărbat şi o femeie care se iubesc au tendinţa de a se căsători pentru a trăi împreună şi pentru a se păstra unul pentru celălalt.

Unde există căsătorie fără dragoste, va exista şi dragoste fără căsătorie.

Nu mai faceţi sex dacă nu simţiţi. Asta duce la pierderea respectului de sine. Aşa ajungeţi să vă dispreţuiţi pe voi, atunci sunteţi târfe cu certificat de căsătorie, şi să îl urâţi pe cel cu care o faceţi şi care devine un violator cu certificat de căsătorie. Învăţaţi să spuneţi nu. Că nu simţiţi, că nu vreţi... Aşa se dobândeşte respectul de sine şi respectul bărbatului vostru.

O căsătorie trebuie să rezulte, în primul rând, din afecţiune, din dragoste, dacă vreţi, iar când există această dragoste, numai în acest caz, căsătoria reprezintă, să zicem, ceva sfânt. În al doilea rând, orice căsătorie care nu are la bază un ataşament firesc, dragostea, dacă vreţi, nu conţine nimic care să oblige din punct de vedere moral.

Dacă vrei să citești despre dragoste și căsătorie, trebuie să cumperi două cărți.

Prefer să nu merg în cer, dacă nu îmi voi întâlni soția acolo. 

Nu te căsători cu persoana alături de care crezi că poți trăi; căsătorește-te cu acea persoană fără de care nu poți trăi.

Alege să iei în căsătorie numai un bărbat pe care l-ai prefera ca prieten dacă ar fi femeie.

Cununia vine după dragoste, la fel cum fumul se înălță după flacără.

Căsnicia este un mozaic pe care îl construiești cu celălat. Milioane de momente mici care creează povestea voastră de dragoste.

În aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul, iar doi minus unu fac nimic. 

Ca dragostea să crească şi să fie durabilă, trebuie să se lovească de greutăţi, chiar şi în căsătorie.

Într-adevăr, puţine fe­te îşi mai păstrează astăzi curăţia până la căsătorie. Tocmai de aceea multe căsătorii se şi destramă. Omul contemporan aleargă după plăceri, fără să se gândească la faptul că familia înseamnă responsabilităţi, creşterea de copii şi întreţinerea familiei.

O căsătorie armonioasă nu poate fi niciodată realizată având la bază motive ca vanitatea, lipsa de bani sau dorinţa de a parveni, deoarece acestea indică lipsa sinceritaţii şi a iubirii. O asemenea căsătorie nu reprezintă decît o penibilă minciună şi o mascaradă grotească.

Nu există o relație, comuniune sau companie mai iubitoare, prietenoasă și minunată precum cea dintr-o căsnicie reușită.

Ceea ce contează în crearea unei căsătorii fericite nu este atât de mult compatibilitatea, cât felul în care te descurci cu incompatibilitatea.

Un mariaj perfect nu este ceva care se întâmplă pur și simplu, este ceva ce trebuie creat.

O căsătorie reușită ar trebui să fie între o soție oarbă și un bărbat surd.

Adesea, diferența dintre un mariaj de succes și unul ratat constă în a lăsa două-trei lucruri pe zi nespuse. 

Succesul într-o căsătorie nu provine numai din găsirea partenerului potrivit, ci din condiția de a fi partenerul potrivit.

Nu există fericire în căsătorie decât între fiinţe care se aseamănă.

Cea mai bună căsătorie pentru un om cuminte este să ia ca zestre a soţiei un caracter frumos.

Pentru ca o căsătorie să fie fericită, trebuie ca între soţi să domnească nu numai armonie, ci şi potrivire de caracter.

O căsătorie reuşită este una care îngăduie schimbarea şi evoluţia atât în indivizi cât şi în modul lor de exprimare a iubirii.

Căsătoria este o ştiinţă.

Trebuie să crezi în căsătorie precum în nemurirea sufletului.

Căsătoria în primul rând e un pat comun.

Căsnicia este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi.

Căsnicia este socialism între doi oameni.

Căsnicia este filmul unde bărbatul este regizor, iar femeia maestrul de sunet.

Căsnicia este un act de fantastică voinţă şi încredere în femeie.

Căsnicia este o conversaţie lungă, pigmentată cu dispute.

Căsnicia este un port în furtună, dar deseori o furtună în port.

Căsătoria este o aventură, ca mersul în război.

Căsătoria este o loterie la care bărbații își pun în joc libertatea, iar femeile, fericirea.

Căsătoria, singurul război în care dormi în pat cu inamicul.

Căsătoria este moartea speranţei.

O căsătorie are o mie de înţelesuri şi fiecare viaţă îi dă alt sens.

Ce este căsătoria? O cursă pe care ne-o întinde natura.

Toate puterile creaţiei se găsesc în căsătorie.

Căsătoriile se încheie în ceruri și se trăiesc pe pământ. 

Un soț este ceea ce rămâne dintr-un iubit după ce nervul a fost extras.

Singura bucurie a oamenilor căsătoriți este să participe la căsătoria altora. O bucurie diabolică. 

Căsătoria aduce nenumărate suferințe, dar celibatul nu aduce nicio plăcere.

Dragostea: o nebunie temporară vindecabilă prin căsătorie.

Căsătorește-ți fiul când vrei, dar căsătorește-ți fiica cînd poți.

Căsătoria este actul cel mai de seamă din viața omului.

Dacă dragostea e oarbă, vine căsătoria şi restaurează vederea imediat.

Am mari speranțe că ne vom iubi unul pe celălalt la fel de mult ca și cum nu ne-am fi căsătorit niciodată.

Căsătoria este ultima noastră șansă de a ne maturiza. 

Când un bărbat deschide uşa la maşină pentru soţia lui, ori maşina este nouă, ori soţia este nouă.

Căsătoria este bursa la care acţiunile se transformă în obligaţiuni.

Înainte de căsătorie vrem să iubim. După aceea, trebuie.

Căsătoria este răbdare care poate deveni o reuşită.

Căsătoria este un meniu invers, pentru că începe cu desertul.

Căsnicia nu e o închisoare, e un parteneriat.

Căsătoria în primul rând e un pat comun.

Strategia e ştiinţa cea mai folositoare nu numai în război, ci şi în căsătorie.

Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi.

Un bărbat care spune vorbe de iubire unei fete fără să le însoţească de o propunere de căsătorie îi aduce o ofensă gravă şi o dezvirginează sufleteşte.

Dacă Romeo şi Julieta n-ar fi murit, dragostea lor s-ar fi consumat într-o banală căsătorie şi ar fi rămas doi sublimi anonimi.

Orice tineri care se căsătoresc, el şi ea, ar trebui să intre în căsătorie cu credinţa că din toată omenirea, numai urmaşii lor sunt destinaţi să ducă mai departe viaţa pe pământ.