Face parte din volumul „Cuvinte potrivite” şi se caracterizează prin marile întrebări ridicate asupra unviersului şi destinului fiinţei umane.
Ideea filozofică pe care se axează a fi sau a nu fi, depăşită de orgoliul caracteristic fiinţelor cutezătoare, de a descifra tainele şi enigmele firii ca şi în Psalmi, se stinge aspiraţia, dorinţa poetului de a cuceri necunoscutul, în timp ce-l bântuie nesiguranţa, îndoiala: „Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele,/ Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci/ Vor strecura prin găuri lumina unei stele.”
Face parte din volumul „Cuvinte potrivite” şi se caracterizează prin marile întrebări ridicate asupra unviersului şi destinului fiinţei umane. Ideea filozofică pe care se axează a fi sau a nu fi, depăşită de orgoliul caracteristic fiinţelor cutezătoare, de a descifra tainele şi enigmele firii ca şi în Psalmi, se stinge aspiraţia, dorinţa poetului de a cuceri necunoscutul, în timp ce-l bântuie nesiguranţa, îndoiala: „Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele,/ Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci/ Vor strecura prin găuri lumina unei stele.”
În lirica argheziană transpare factura spirituală a poporului. Poezia sa se impune, atât datortă limbajului inedit, cât şi cutezanţei meditative. În ordinea tematică de idei şi motive, Arghezi se înscrie ascendant în tradiţia poeziei noastre, fiind totodată pe măsura saltului calitativ realizat, o expresie modernă a geniului nostru naţional.
Prin universal ei atât de bogat şi de diversificat, prin valorile ei etice şi estetice, poezia argheziană a pătruns şi în tezaurul literaturii universale.