Cartea românească de învăţătură a Mitropolitului Varlaam cuprinde 74 de predici, în care, plecând de la textul Sfintei Evanghelii, se dau sfaturi privitoare la îndepărtarea viciilor şi patimilor, de ajutorarea aproapelui.
Sunt introduse legende hagiografice, precum cele despre sfinţii Gheorghe, Dimitrie, Petru şi Pavel, Ioan cel Nou, sfânta Paraschiva, preluându-le din Cazania, tradusă de Udrişte Năsturel, sau din Cazania lui Coresi. Mitropolitul Varlaam foloseşte o limbă curăţită de expresiile slave, având la bază limba populară, cu fraze pline de expresii plastice, dovedind talent literar. Redăm un scurt fragment spre ilustrare:
„Ce easte frica războiului: Două oşti stau împotrivă cu arme întrarmaţi. Săbiile strălucesc, săgeţile acopăr soarele, sângele se varsă pe pământ ca pâraiele. Trupurile voinicilor zac ca snopii în vremea secerei.“
El are un rol important în formarea limbii române literare vechi, fiindcă scrie pentru întreaga „seminţie românească“ într-un stil literar.
Activitatea sa este bogată şi cuprinde următoarele scrieri: Cele şapte taine, Răspunsul la catehism, Pravila (1646). În Cele şapte taine arată că mântuirea se face prin ele. Se explică necesitatea unor canoane pentru 87 diferitele păcate. Cartea Răspunsul la catehism combate tezele protestante din Catehismul luteran, tipărit în 1544 la Sibiu, pe care îl găseşte la Udrişte Năsturel. Pravila, tipărită în 1646, introduce limba română în cancelaria domnească, este o replică la Pravila, tipărită la Govora, de către Matei Basarab.
Varlaam reprezintă cel mai bine momentul de înflorire a culturii din Moldova în timpul lui Vasile Lupu.
Varlaam - CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ - Video